• Beniamin,  Postări neinteresante

    (O)ază de lumină…

    Așteptam. Așteptam momentul unui răgaz până urma să mă suni. Într-o pauză. Și până atunci așteptam privindu-te. Admirându-te. Privind splendoarea pură și curată cu care luptai împotriva neînțelegerii. Te priveam printr-un monitor și nu realizam încotro mă duc sau dacă mai plutesc în neant. M-ai agățat și m-ai tras după tine, m-ai făcut să nu mai am control, și nu mai știu nimic, atât de nimic încât să nu mai știu nici de mine. Și te așteptam. Așteptam să îți aud glasul de dincolo de monitor, dincolo de masca pe care ți-o puneai pentru alții. Masca sub care te ascundeai mereu dar nu și în fața mea (o)mul meu, nu în fata mea. Cât de lin a fost momentul. Momentul în care îți ascultam glasul…
    – Dormi?
    – Doar știi că nu dorm. Eram pe tine…
    – Mă văd bine pe camera?
    – Daaaa
    – Cu Ioana ai vorbit?
    – E în privat…
    – Hai că m-ai făcut să râd mai devreme. Nu îi băga în seamă pe ăia, lasă că vorbesc eu cu ei. Beasty ala e unul bun.
    – Mhm, n-am eu treaba…
    – Știu, doar ți-am zis.
    – Mâine ce a zis Ioana? Ne vedem?
    – Pai, vrei să vi și tu?
    – Da…
    Scurte, lungi nu conta, erau momente pe care le furam amândoi. Seara o transformam în zi. Într-o zi întunecată din care singura urmă de lumina din ochii mei erai tu. (O)mul meu frumos. N-am mai avut ochi pentru nimeni și tu ai făcut asta. Tu m-ai făcut să fiu orb, să n-o mai văd nici pe aceea sub umbra căreia trăiam și nici pe aceea ce a devenit amintirea vie dintre noi. Amintirea de care mă agăț.
    – O… M-am hotărât. Nu mai pot așa, n-o mai vreau. M-am săturat, crede-mă. Ne certăm din toate nimicurile. Băi din orice… Te vreau pe ti…
    – Nu mă interesează ce sau cum faci, eu nu vreau sa o pierd pe ea ca prietena. M-a ajutat înainte foarte mult, te rog…
    – E greu…
    Și da, este. Este greu, (o)mul meu superb, este greu să trăiesc cu o amintire care mă împietrește care mă face să nu mai pot iubi sau să trec peste “idila” asta obsesiva din care-mi amintesc doar frânturi…

  • Beniamin,  Postări neinteresante

    Ziua neîndrăgostiţilor (II-O)

    Astăzi este o zi specială. Este ziua mea… A celui îndrăgostit, a celui ce doar cuvântul îți așteaptă și îți pune momentul, clipa, șoapta sau visul la picioare. Este ziua în care aș îngenunchea orice mi-ai spune. Am fost amândoi așa. Eram amândoi îndrăgostiți unul de altul. Cuprinși de teama de a nu fi descoperiți. Era, de fapt, mai mult teama de a nu rămâne singuri. La mulți ani jumătatea pe care o ador, jumătatea pentru care mor…
    Este ziua îndrăgostiților omul meu frumos, și parcă mai ieri puneam puncte pe câteun I de la vreo Irina. Parcă mai ieri umpleam golul pe care mi l-a lăsat decepția ce a fost un punct din cele multe. (O)mul meu superb.
    Este ziua mea căci tu ai uitat că ai fost cândva îndrăgostită. Este ziua mea și sunt îndrăgostit până peste nori și cer, acolo unde ajung când adorm cu tine în gând… Sunt îndrăgostit de căldura și înțelegerea căruia m-am dăruit, de câte ori am repetat în (O)f-urile mele, sunt al tău chiar dacă nu știi asta, cu tot cu inima mea putredă, cu tot cu sufletul meu gol, toată ființa mea muribundă și viața mea fără de odihnă. M-am dăruit ție din clipa în care ne-am privit.
    Este una din zilele în care tăcerea inimii mele mă înfioară. Știu, e ca un iad. Gol, prea gol și ars de lungile dureri din greu.
    La multi ani, motivul meu de a fi un om mai bun, motivul meu să sper în a mai iubi vreodată la fel de frumos pe cât am făcut-o cu tine, frumusețe ce nu ți-o întrece nimeni, a ta și a sufletului tău tăcut. Te iubesc!
    De ziua îndrăgostiților, (O)mul meu frumos, îți ofer liniștea pe care mereu mi-am dorit s-o ai, împlinirea alături de cine îți cucerește inima și nu te scapă printre degete. Îți doresc dimineți în care degetele iubitului tău să treacă prin părul tău des în timp ce îți cuprinde trupul. Îți doresc priviri și cuvinte care să te învie din viața asta moartă pe care o ducem. Îmi doresc timpul să se oprească atunci când vei iubi din nou, îmi doresc să ai curajul să mă mai privești odată în ochi… La mulți ani (O)mul meu frumos.

  • Beniamin,  Postări neinteresante

    (O) dramă…

    În nopțile în care nu mă gândesc la tine simt golul sec ce mă tulbură. Jegul dinauntru gândurilor din care nu mă regăsesc. Sunt rătăcit iar în nimicul ăsta gol, ca și iadul ăsta fără de prezența ta. Gol, prea gol și ars de lungile dureri din greu.
    Cu tine nu am învățat să uit (O) mare iubire cu (O) altă mare iubire, tu nu ai fost (O) altă mare iubire. Tu ești altceva, (O) mare iubire ce a trecut pe lângă mine, de care am strâns cu dinții, care m-a salvat și pentru care, dacă nu știi, îți spun acum, viața mea ar fi fost nimic în comparație cu ce aș mai fi putut să îți ofer. Omul meu… Superb.
    “- Te rog, ce îmi spui mie să nu îi spui ei, să nu le pui altora. Ce faci cu mine, să nu faci cu nimeni!” Cum să-ți uit cuvintele? Cum să uit nebunia, pradă căruia m-am lăsat. Sedus de niște momente de dragoste care m-au îmbolnăvit de așteptare. Așteptarea unui vid, nimic, și-un gol. Așteptarea asta care mă termină pe dinauntru iar tu nici măcar nu vrei sa asculți. Ascultă-mă odată, dumnezeul meu, ascultă-mă că înnebunesc, ascultă-mă că mor de chin, dor și suferință. (O)mul meu frumos, (O)mul meu superb, (O)mul meu curat. Duhul meu sfânt ce-mi păzește gândurile, bucățica mea de speranță către ceva mai bun…. Inexistent!
    Fericirea este o dereglare psihică, am învățat cândva. Și-am mai învățat, datorită ție, să uit trecutul și toate jegurile lui ce m-au ținut în loc. Am avut curajul să te chem, să îți răspund și am avut curajul să te ascult. Te iubesc cu toată nebunia ta, aia pe care o ascunzi, aia pe care am înțeles-o mereu. Te iubesc cu toată suferința pe care ai avut-o în singurătatea asta care ne distruge pe amândoi. Te iubesc în toată splendoarea ta simpla de om curat. Mi-e dor de tine și de mângâierea ta (O)mule, mi-e dor de chipul ce-mi alina suferința asta pe care nu o aveam lângă tine. Pielea fina pe care o mângâiam mereu atunci când erai cuprinsă de brațele mele, ochii în care mă priveam pe mine.
    Am acceptat că te-am pierdut. În favoarea altui neghiob care nu te vede. Am acceptat să fiu nimeni din neant, că probabil sunt mult prea mult pentru altcineva. Sunt mult prea mult pentru oricine dar cu tine multul ăla nu era… Ochii care nu se vad se uită, dar dacă-mi amintesc mereu, și mereu și mereu? Și-n somn și în gând, și numele și ochii și parul tău des, și pielea ta fină, și gândurile mele și neajunsurile cu care mă lupt și jegul ăsta de viață al cărui sens îl am lângă tine… Duhul meu sfânt. (O)mul meu frumos, (O)mul meu superb.
    Este, într-adevăr, o dramă penibilă ce scriu acum, ce-am scris și înainte. O dramă care mă umilește în fața oricui. O umilință care nu cântărește mai mult decât neputința de a te privi, de a te asculta sau de a te iubi. Cum să te iubesc când nu ești lângă mine? Din miile de cuvinte pe care le-am avut despre trecutul meu, am aflat, prin tine, că am tăcut. Și nu am mai vorbit despre el când am trăit să aflu că îl pot uita. Ajută-mă (O)mul meu, ajută-mă să mă salvez singur, să nu trăiesc din amintirea vie din ce am avut cândva, sau ce am simțit. Durerea asta pe care nimeni nu vrea să o înțeleagă. Atât de bleagă este lumea asta, incapabilă să înțeleagă dorul, apăsarea și iubirea. Singurătatea care te împinge spre disperare.
    Trăiesc din fetișuri pe care mi le satisfac când îmi sunt citite poveștile. Alte voci, alte înțelesuri, alte citiri… Poveștile astea triste, penibile, dramatice, obsesive sunt tot ce am din ce am avut cu tine…

  • Beniamin,  Postări neinteresante

    Tu ești genul ăla, sătulă de toți bărbații care se cacă pe ei că sunt diferiți…

    Îmi imaginez cât de ușor îți este sa fii indiferentă. Nepăsătoare. Încrezută. Cu priviri de după umăr, sub ochelari și atingerile suave pe gât. Mi-e scârbă de clișeul ăsta. Mi-e scârbă de tentativa asta de a mă ține captivat. Nu mă impresionezi, așa cum tu nu ești impresionată de nimeni. De o mie de nimeni, sau de un nimeni din neant.
    Cuvintele, știm amândoi că nu sunt un atu în cazul niciunuia. Dar sunt necesare. Cuvintele, desigur, pe lângă gesturi. Ale tale gesturi… Te faci inabordabilă, asta să poți scoate disperatul din mine. Mă faci să râd, dacă aveam vreo 20 de ani poate insistam. Suntem mult prea bătrâni, amândoi, pentru astfel de tertipuri de atitudine.
    Ai standarde, te vrei scoasă, te vrei înțeleasă, te vrei alintată și mai presus de orice, îți dorești să fii respectată fără să mai respecți. Tu nu suferi că nu te iubește nimeni, tu suferi că nu te iubește cine vrei tu. Nu, nu, draga mea! La mine nu merge așa. Pe mine reciprocitatea mă ține interesat. Iar controlul, pe cât îți place să crezi că îl deții află că este în favoarea mea ca și direcția în care te duci, este cea în care dorința mea te împinge. Nu te mai zbate…
    Vezi tu, draga mea, să mă repet ca-n toate textele alea de vrăjit puștoaice de liceu, eu, mai presus de orice nu dau doi bani pe atitudinea ta. Dincolo de faptul că sunt un nimeni din neant am niște straturi, deosebit de groase de piele, treci de una, dar mai ai câteva. Pe mine nu ma ții în loc, și cu atât mai putin sub papucul sau cum îmi place mie, sub tocul tău. Fie el stiletto sau… Știi tu.
    Dorește-ți să nu te abordez datorită rujului că atunci ești doar obiectul meu sexual pe care-l regulez psihologic, moral și fizic. Oricât de dură te dai, e deajuns să te fac interesată de un subiect și ești a mea fără să știi, chiar dacă nu am banii pe care îi cauți, fizicul tras, frumusețea aia tâmpă sau mașină să-ți plimb curu. Ai noroc că poți stăpâni cât de cât cuvântul. Eu te aleg pe tine, niciodată tu pe mine. Dorește-ți să nu fii amintirea vie din ce am avut cândva, dorește-ți să nu cântărească mai mult cuvântul meu decât principiile tale.
    Tu ești genul ăla de femeie ce se vrea independentă, puternică, deșteaptă, școlită și ți-ai creat o lume numai a ta în care toți te încurajează, dar care e realitatea ta? Eu sunt înafara ariei tale de confort. Și poți să nu îmi mai răspunzi, intuiesc ușor cum ai putea să dai înapoi când vezi ca totul merge foarte repede. Ești previzibilă ca și restul candidatelor.
    Tu ești genul ăla, sătulă de toți bărbații care se cacă pe ei că sunt diferiți, și să știi că așa e. Sunt diferiți. Sunt! Bărbatii! Pentru că eu n-am să te pun niciodată în aceeași oală cu toate femeile să-ți spun vreodată “voi femeile” cum fac femeile mereu. Suntem diferiți, iar iubirile bărbaților sunt diferite. Poate că tu preferi genul ăla care și-o arde la munca, probabil vreun ospătar, barman, MC sau animator; sală, club, un pic de Fifa sau Counter, un pic de timp cu tine și, iar, de la capăt. Eu nu sunt așa. Nu sunt în categoria aia de nimeni care te abordează pe tine. Nu mă interesează țâțele tale mari, lăsate, și în sutien push-up. Nu sunt interesat de statutul tău sau de fizicul tău în vreun fel. Eu vreau să te știu pe tine dincolo de maștile astea căcăcioase. Draga mea, eu dacă sunt un nimeni, sunt un nimeni din neant. Un nimeni care-ți descoase nimicul din lumea de puf în care trăiești. Nimicule.