Iubirile mele,  Poveşti,  Prietenii mei de pe Voce.ro

Ei doi… by Scarlet

Ei doi… by Scarlet via Scarlet’s blog

Carmen si Sebastian.Candva doi copii frumosi si inocenti.El, brunetel cu ochii vii si mintea agera , avea 9 anisori.Ea,cea care in spatele bulcelor roscate si a pistruilor jucausi ascundea un suflet imens, abia pasea in minunata lume a gradinitei.Aveau o relatie speciala, in adancul lor stiau ca vor juca roluri importante unul in destinul celuilalt.Se intelegeau din priviri fara a fi necesara prezenta vreunui cuvant.Anii treceau incet iar legatura lor karmica depasea orice relatii din viata lor.Au ajuns fiecare in alte colturi ale lumii,liceul, facultatea, munca i-au purtat spre multe meridiane.Viata lor s-a schimbat, prioritatile si oamenii din ea la fel…insa ceva a ramas intact. Acel ceva dintre ei, acea flacara ardea inca cu aceeasi intensitate.Acum sunt amandoi oameni de cariera, stapani pe propriul destin.Ea s-a stabilit in Strasbourg iar el in Berlin.Oricate evenimente le ocupa zilele, noaptea, inainte de a adormi amandoi se lasa invadati de amintiri din adolescenta, de acele momente in care relatia lor chiar parea una posibila, in care soarele parca zambea mai prietenos,diminetile erau mai dulci iar noptile de vis.In fiecare seara isi pun intrebarea “ce-ar fi fost daca?”…ce ar fi fost daca acea scurta perioada din viata lor ar fi durat mai mult?de ce nu o viata? de ce nu o vesnicie? Oare daca acele momente atat de puternicie care le taiau respiratia ar fi dainuit in timp sau relatia lor ar fi devenit una “lumeasca”?Oare sunt mai fericiti ca au ramas cu amintirea vie a celor mai minunate clipe din lume concentrate intr-un timp al secundelor milenare, sau ar fi fost mai fericiti daca si-ar fi petrecut timpul real impreuna,zi de zi…?Ce le este destinat?O poveste de iubire de legenda, sau o poveste de iubire reala…de durata? Pentru ca amandoi sunt convinsi de forta destinului isi pun multe intrebari.Ea este convinsa ca intalnirea “acelei jumatati cosmice” , a sufletului pereche ar insemna o catastrofa la nivel karmic si ar reprezenta o rasturnare a randuielii lumesti.Desi o visau posibila, amandoi sunt constienti ca relatia lor este una de tip shakespearian.Destinul a facut ca ei doi sa se intalneasca in Paris.S-au mai intalnit de cateva ori in tot timpul acesta, au mai si pastrat legatura telefonic,dar nimic nu s-a comparat cu intalnirea din mirificul oras.Pe cat de indragostiti , pe atat de schimbati s-au oprit la un restaurant unde au decis sa vorbeasca despre tot in prezenta unui pahar de vin.Acel pahar s-a transformat in prea multe pahare iar ei au inceput sa spuna poate prea mult.El insista cu convingere ca ea avea sa fie mama copiilor lui.”Ai sa imi faci copii.Nu pot concepe sa nu fii mama copiilor mei..gandeste-te..ar iesi copilul perfect!”spunea el cu umor.Discutia a degenerat , iar ea a inceput sa simta ca de fapt pentru el nu era important viitorul alaturi de ea,ca femeie a vietii lui, ci faptul de a avea copii cu ea.Mai in gluma , mai in serios au inceput sa se ciondaneasca si sa isi reproseze diverse lucruri..Fraza fatala, care a facut-o pe ea sa realizeze ceea ce de fapt simtea de mult timp dar nu vroia sa isi recunoasca a fost :”Carmen, eu am ales sa te iubesc pe tine pentru…..”.Deja nu mai auzea insiruirea motivelor/calitatilor lui Sebastian…nu se auzea decat un sunet infernal de ..trezire!.. Era destul de femeie sa isi dea seama de multe lucruri si sa stie cand este iubita cu adevarat sau nu,dar a decis sa nu le spuna, sa nu le provoace ,sa nu incerce sa le schimbe ci sa le ia ca atare.I-a spus lui sebastian atat :” Vezi tu…tocmai asta ma tine departe de tine..Faptul ca AI ALES sa ma iubesti.,ceea ce mi se pare dramatic.”Nu avea rost sa incerce sa explice ce vroia sa spuna cu asta..apoi el o intreaba”dar tu de ce ma iubesti pe mine?”.Ea ii raspunde ca nu exista motive calculate pentru care iubesti…pur si simplu o faci..de cele mai multe ori contra ratiunii…El insista :”Eu stiu de ce ma iubesti.Din cauza look-ului.” Ea a facut ochii mari si nu ii venea sa creada ce aude…ii raspunde ca nu are nici o legatura,apoi el..oarecum mandru:”ma iubesti pentru creierul meu si pentru cum gandesc”…Au lasat-o balta.Dupa un timp el o conduce spre casa.Aparent, discutia era uitata…in fond nu avea nici un rost sa o continue, oricum nu ducea la nici o concluzie si erau amandoi mult prea “parfumati” pentru a realiza ce spun.Totusi in mintea ei ramasese intiparita discutia…brusc a simtit nevoia de a se opri.S-a oprit si pentru un minut nu a vrut decat sa stea cu chipul inaltat spre cer,cu ochii inchisi si sa se bucure de vantul rece care ii taia barbia si obrajii.El a urmarit scena putin nedumerit.Au ajuns in fata locuintei ei, s-au imbratisat si si-au luat ramas bun. ea a ajuns epuizata in pat…Stia de ce este trista, STIA de ce s-a schimbat totul pentru ea intr-o clipa dar si-a spus asemeni lui Scarlet O’hara “ma voi gandi maine la asta”.Si asa a facut.A doua zi s-a deconectat de la tot ce inseamna obligatii zilnice…si s-a dus intr-o plimbare pe strazile Parisului in care sa isi poata auzi gandurile.De ce era oare atat de dezamagita?Dee ce au afectat-o acele 3-4 replici atat de mult?? Este simplu… Pentru ca o scurta insiruire de cuvinte au facut ceea ce zeci de persoane si circumstante de-a lungul timpului nu au reusit…si anume…Sebastian al ei devenise Om…si atat.Toata viata ei il vazuse aproape ca pe o entitate, ca pe un Fat – frumos al zilelor noastre a carui profunzime spirituala depasea barierele cotidianului. Era dezamagita..Cum a putut acel Zeu al adolescentei ei sa puna o intrebare atat de superficiala? Cum a putut sa isi inchipuie ca ea are nevoie de astfel de motive pentru a iubi? Oare el nu stie ca dragostea adevarata este mai presus de casute calitative bifate pe o lista a dorintelor?Oare el nu stie ca la perechea ta nu te indragostesti de calitati…ci te pierzi nebuneste ignorand toate defectele care de cele mai multe ori striga in disperare sa fie vazute?Oare el nu a intalnit niciodata femei mai frumoase, mai inteligente, mai puternice decat Carmen dar pe care sa nu le poata iubi la fel?El nu a trecut oare niciodata prin experienta dramatica de a fi iubit de persoane exceptionale pe care poate nu le-ar fi meritat, dar carora nu le-a putut raspunde spirirtual si sentimental? Era trista si la gandul ca el si-a inchipuit ca ea este atat de superficiala…si ca l-a iubit in tot acest timp pentru look sau inteligenta.la atat de putin sa se rezume o poveste de dragoste??Ce s-a intamplat cu textele legate de contopirea sufletelor,de armonia si caldura universala pe care le simti cand fluturii din stomac te poarta pe taramuri de vis?Sa se reduca totul la un motiv atat de banal si lumesc..ca cel al look-ului..? S-a oprit din nou sa se bucure de acelasi vant rece care ii scrijelea fata in noaptea anterioara.Sau poate era altul…dar avea acelasi mesaj pentru ea. Aceasta alarma de trezire nu i-a provocat atata suferinta pe cat s-ar fi asteptat.DA…e si Sebastiam un simplu om..si? de ce ar fi asta o tragedie? de ce i-ar rasturna ei viata? Inseamna cumva ca amintirile ei nu sunt la fel de autentice? Nu. Ce s-a schimbat este doar perceptia asupra viitorului…care poate ii este legat de Sebastian…poate Nu.Cert este ca ea s-a hotarat sa se joace cu vantul iubit, sa nu ii se impotriveasca…si sa accepte ceea ce ii este dat fara a suspina dupa eroi cazuti in batalii, fara a visa la cai verzi pe pereti dar de asemenea fara a exclude posibilitatea unei vieti implinite…de ce nu ..langa Omul Sebastian…sau langa un al suflet pe care inca poate nu l-a intalnit…dar care o asteapta…acolo…unde trebuie ea sa ajunga.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *