• Beniamin,  Gânduri,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

    Pe cine am ucis ( partea 13 )

    Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |

    Play and read


    CAPITOLUL II Dorințe și regăsiri

    Anii treceau ușor și fără complicații sociale prea mari. Am învățat într-o perioadă să cred în ceva ce nu este adevărat. Da, cititorule, credeam în acel dumnezeu. De fapt, să fiu mai sincer credeam doar că nu sunt singur ca și entitate în toată sfera asta socio-corupto-psihică a pupulației. Credeam în așa ceva ca nu cumva să fiu doborât de bucățelele de umanitate rămase în mine din obsesia mea de cândva. Poți să-mi spui cititorule orice vrei. Orice-ți dorești la adresa mea; știu ce-ai gândi și ce ți-ai spune în sinea ta. Prejudecăți are tot omul, și eu la rândul meu aveam când venea vorba de o damă prea bine aranjată ce mă atrăgea într-o obsesie. Tot ce am făcut cu Corina a fost din pură obsesie și dorință puternică de a stăpâni-o, ca și altele dupa ea sau înaintea ei, doar că ea a avut norocul de a rămâne alături de mine pe veci. Sau hai s-o spun pe modul creștinesc în care nu mai cred; În vecii vecilor. Amin.
    Lipsa ei n-a simțit-o nimeni. Ai ei credeau că a plecat de-acasa, implicit nu mai mergea nici la școală, doar Mădălinei lucrurile nu-i miroseau a bine, de altfel Mădălina mai mult își ocupa timpul cu cine știe ce alte obsesii psihice poate mai deosebite ca ale mele. Futaiul și muia o caracteriza.
    Corina, nu a mai fost găsită. Capul ei zdrobit de mașina de gunoi îl găsise angajații firmei respective care ulterior l-au predat poliției și celor de la IML ( Institutul Medico-Legal ), și, bineînțeles, a rămas ca o victimă necunoscută a unei crime bine gândite. Bine gândite? Mă îndoiesc. De mic copil mi-am dorit să fiu mai puternic decât cei ce ma sfidau de orice fel, obsesia de cândva mi-a trezit acea dorință de afirmare exterioară. Mai bine zis, am fost futut prea tare la cap încât am ajuns să ucid, ba mai mult, s-o fac și din plăcere. Una din crimele care am comis-o și de care am conștientizat într-un târziu a fost cea a tatălui meu. Tatălui meu natural.
    Știi cum e cititorule, când auzi ușa liftului trântindu-se, să tresari de frica și ură pe un individ? Sau cum era să fii un simplu copil și să mergi la școală cu urme de curea pe față. Da. Un simplu, da e de ajuns să-ți spună cititorule, căci eu cândva eram ca și tine. O ființă „umană”. Vrei să-ți povestesc? Ori mai bine zis, cititorul meu fidel, să fii atent căci altă șansă n-ai decât să-mi urmărești cuvintele.
    Părinții mei erau niște oameni deosebiți încă de la început. Mama, Elena pe nume, era o simplă puștoaică venită de la Suceava să-și facă un viitor, ca orice tânăra de la țară își dorea ceva, mai presus decât avea. Deja când mă născuse pe mine, ea era o femeie la a doua căsătorie, cu un băiat în urma primei căsătorii și bătută până și gravidă de un pocăit pierdut în așa-zisa sa religie cu alcool. Ironic când stai și te gândești cititorule, la o adică eu îmi luam bătaia încă din stomacul măicuței mele. Și te mai miri de ce am ajuns s-o ucid pe Corina.

    Va Urma!

  • Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

    Pe cine am ucis ( partea 12 )

    Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 |

    …și iată dragă cititor cum prima-mi victimă ți-o spun. Întâia iubire. Întâia obsesie încă de la 16 ani. Disperare. O disperare pe care o vezi numai la drogați când nu mai au ce vinde pentru bani. Îi doream moartea. Să nu mai fie a altuia. Să-i gust doar eu sărutul ce nu va mai fi. Sau cel ce mi-l imaginam câteodată când mă masturbam în întunericul camerei de după 2 noaptea.
    Baia duhnea cicitorule. Duhnea a căcat și a amintiri moarte de-o simplă Corina ce curva părea a fi în ochii celor ce n-o iubeau și obsesie de-o iubire neîmplinită în ochii mei. Faianța colorată de pe pereții din jurul căzii era unsă fie cu sânge fie cu cine știe ce altceva mâncase într-o ultimă istanță Corina. Sângele-i simțeam cum ardea precum cel din mine, pompând înca de după futaiul cel de dinaintea morții sale. Cititorule… După ce-am tranșat-o toată i-am sărutat buzele și i-am băgat capul într-un sac de plastic. N-aveam cum să-i mai fărâm scalpul, așa că am lăsat-o pe o altă dată.
    Scena-mi amintea, de o situație, cândva… Când eram mai mic, naiv și pur ca orice copil, mă jucam pe balconul din dormitor. La un momentdat, în blocul de vis a vis o bătânică la etajul 7 se urcase pe balostradă ținându-se de placa balostrăzii balconului de deasupra ei. Era doar în cămașă de noapte, albă ca și pielea ei, și părul șaten vopsit lăsat în vânt. Privise cerul lăcrimând în victimizarea disperării ei, când într-o clipă de moralitate precisă își luase avânt și se aruncaseră în neantul sinelui… Mai exact s-a aruncat de la etaj direct cu capul de asfaltul trotuarului din fața blocului în care se afla. Trist cititorule, știu… Așa și-a dorit să pară.
    Legătura dintre Corina și ea era faptul că amândouă erau femei, iar de la femei te poți aștepta la orice. La o adică, cititorule, de ce să se arunce ea de la balcon neîmplinită când o pot împlini eu din orice punct de vedere. Am împlinit-o pe Corina, asta știu sigur.
    Capul, dacă te intreba-i cititorule, a doua zi l-am aruncat într-o mașină de fărmat gunoiul a celor de la Rosall , în timp ce staționa la colectarea unor tomberoane din spatele blocului. O noapte-ntreagă am vegheat chipul Corinei dormind în ceva ce nici eu nu cred că este.
    Era înfiorător. Când te gândești pur si simplu, cum ar putea un individ atât de dubios și atât de sinistru să ucidă o ființă umană, fără regret, fără remușcări și fără milă. Și să fiu pe deplin sincer cu tine cititorule, mi-a fost milă doar de conștiința mea care mi-o futea Corina la fel de tare și apăsat pe cât se futea și ea de-și lua doza zilnică de însămânțare a unui imbecil școală, de mă făcea să tremur câte-o dată în timp ce o priveam în curtea școlii cum blând pipăia câte-o pulă novice în ale futaiului. Dornica mereu să inițieze tot ce nu era inițiat în arta plăcerii psihice și a futaiului adolescentin încă nedescoperit de câte-un juvenil delicvent. Am urât-o și-am iubit-o în același timp, iar trupul ei plutind în apa rece plină de sânge mi-a ramas veșnic în minte. Mă mai întreb câteodată poate chiar există veșnicia în lumea asta. Poate nu.
    Căcaturi se-ntâmplă, sacrificii se fac… O vorbă spusă inteligibil pe vremuri grele. Perspectiva ta, citiorule nu e una de victimă, ci mai degrabă cea a unui dumnezeu. Un dumnezeu neputincios ce doar vede și-ascultă. N-ajută. N-atinge.

    SFÂRȘITUL CAPITOLULUI I

    Va Urma!

  • Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

    Pe cine am ucis ( partea 11 )

    Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |

    Era copleșită, probabil, însă motivul nici eu nu l-am știut dar știam că nu era îmbrăcată prea gros pentru un motiv clar al întâlnirii… Futaiul.
    Am poftit-o înăuntru, speriat și eu ca și ea, emoționat probabil de ceea ce urma sa fie sau de ceea ce gândeam amândoi că se va întâmpla. Și nu aveam răbdare. Am cuprins-o cum privea tavanul și am sărutat-o de zori… Era mult mai copleșitor decât cu oricare altă fată. Simțeam cum amândoi aveam emoțiile unei iubiri ascunse și pofta unui futai divin însă teama de a împărți vre-un sentiment acoperea oricare alt principiu.
    Avea palmele fine și curate. Îmi mângâia obrajii în timp ce mă săruta și se oprea la fiecare 20 de secunde din sărutat să mă privească-n ochi, parcă dusă de valul adrenalinei, sau de pofta carnală și iubirea prematură; iar eu o priveam deja de parcă eram captiv în mâgâierile ei.
    La a treia privire de-o pauză am poftit-o ușor spre dormitor… Spre dormitorul meu. Camera simpla cu pereții zugrăviți de mântuială de-un albastru ca și cerul c-un șifonier vechi de 20 de ani, atmosfera perfectă, nu-i așa cititorule? Nimic și nimeni nu stătea în calea noastră și a poftei fizice.
    Ajunsă-n dormitor își dă elsticul din par de-o parte și se lasă ușor pe spate, întinsă pe pat trăgându-mă cu mâna stângă de haine să pic peste ea. Imaginea era ca-n filmele alea vechi în care îi vedeai pe doi cum se futeau ca-n vis, însă noi spre deosebire de cei din film eram novice în ceea ce privea emotiile sau daruirea într-un futai. Cat despre experiență, să fiu sincer oricine știa câte ceva și din instinct. De ea nu mai vorbesc, statutul de persoană care-l avea în contextul mai sus prezentat nu lasă loc de-un comentariu. Tu, ca și cititor ți-ai fi dat seama deja.
    Am picat în brațele ei deja fermecat de adrenalină. O sărutam disperat și ea înapoi în timp ce-mi descheia pantalonii cu o mână iar cu cealaltă-mi mângâia chipul roșu și fierbinte foc de prea divina sa prezență. O doream atât de tare încât am tras de sutien până l-am rupt, l-am scos pe sub haine, și l-am aruncat undeva prin cameră. Ea deja mă devora tot.
    Cititorule, frumuseți la viața mea am vazut, am și visat, cu atât mai mult că am și simțit, însă ceea ce era cu această curvă n-am simțit cu nimeni. Nicicând și niciunde. Inima-mi bătea de ziceam că voi ceda iar respirația parcă se oprea la fiece atingere. Și știu c-atâția pulărăi i-au îndesat-o unde-au putut mai bine și-au umplut-o cu sămânța lor iar ea i-a primit ca o curvă bună și curată ce e. O uram pentru asta, însă o doream poate din ce în ce mai mult.

    Va urma!

  • Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

    Pe cine am ucis ( partea 10 )

    Ofra Haza – Love song LIVE

    Play apoi citire!


    Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 |

    …plus alte nimicuri scrise din nerăbare. Gândește-te cititorule, obsesia evolua în paralel cu relația pe care o aveam cu ea. Așa-zisa relație, că-n fond noi nu eram împreună, iar ceea ce se întâmplase prima dată între noi nu era decât un futai din obligație. Cel puțin aparent pentru ea, așa a fost.
    Ajunsa la mine, vroiam de atunci s-o curaț de păcate dar pofta de ea si adrenalina nu mi-au dat pace… Nu era momentul, nu simțeam asta. Vroiam doar să-i simt pulsul… Să-i simt trupul…
    Ajunsese perfect, dovadă că indicațiile mele erau bine detaliate iar ea era destul de inteligentă încât să ajungă țintă la mine acasă. Era mult mai inteligentă decât părea, sau poate doar făcea pe proasta să-și vadă interesul, cum fac toate puștoaicele de vârsta ei, cum fac și eu de altfel.
    Eu, cititorule, locuiam într-un cartier modest din București. Cum ti-am spus prin micile fragmente din alte pagini ale carții, locuiam prin sectorul 3. Dristor. Baba Novac. Dristorul pe vremea lui Ceaușescu și după, în următorii ani, era o zona de pericol, mai ales noaptea, unde nu puteai ieși la o gură de aer fără bani furați, curse ilegale, droguri sau lăutari pe colț de stradă cu stația pornită cântând de-un of.
    De mic am fost ferit de vagabonțeală, dar nici nu ma regăseam în ea; lăutarii în schimb m-au uns pe suflet de când țin minte. Din vremurile de atunci s-au schimbat multe și mulți dacă mă înțelegi, cititorule…
    Sună interfonul…
    – Cine e?
    – Corina…
    Nu eram sigur pe mine, pielea mi-era de găina și gândurile-n ceață. Mi-era teama cititorule, însă nu știam de ce. Nu pentru faptul că mama putea veni oricând acasă și mă găsea cu ea, nu pentru faptul că Mamaie Cocuana de alături punea urechea pe ușă și încerca clanța să vadă dacă era ușa deschisă, sau alte rahaturi care mă înconjurau, ci dacă stau bine să mă gândesc acum, mi-era teamă de ea. De Corina. De prezența ei deși simpla pentru unii, divina pentru mine.
    – Cine?
    – Corina, ștrengarule. Ce faci? Mă încerci?
    Chicotind în interfon îmi dă un pupic virtual de la parterul blocului… Îndată ce am închis interfonul am început să aranjez ce mai apucam prin casă. Să nu-mi scape niciun detaliu, niciun lucru mărunt să nu-i atragă atenția. Culmea era că nu mă pregateam de futai, ci de un preludiu sec urmat de o erecție puternică din care speram să ies fără o ejaculare precoce. La cum era ea, nici tu, cititorule, daca ești bărbat nu cred că reușeai să scapi fără surprize de genul.
    Totul era gata, nu mai era niciu semn ce i-ar fi putut atrage atenția, nimic… Ai mei erau la muncă, iar eu așteptam ceva ce toți știam ca era inevitabil și neplănuit. Cică.
    Grăbită îmi sună soneria însistent, motiv în plus ca Mamaie Cocuana să mă urmărească pe vizor. N-am înteles tactica asta niciodată dar tare-mi doream să înceteze.
    – Hai… intra.
    Și întră curioasă. Parea speriată, privea tavanul alb din holul lung al apartamentului meu și vedeam cu se ridica părul pe ea. Sfârcurile i se întăreau și tremura încet. Sânii ei, mi-au atras mereu atenția, ti-am spus și atunci, pe când povesteam de moartea ei; sânii erau superbi. Perfect rotunzi și mari, ce îi ținea constant în sutiene subțiri de genul push-up unde în unele zile mai adăuga câte-o bluza babydoll. Sfârcurile le avea ca niciuna, rozalii și mici cand erau contopite în sân iar cand se aprindea domnișoara în cauză erau atât de mari încât le puteai vedea indiferent de grosimea sutienului, o a doua pereche de ochi dacă preferi s-o pun așa cititorule. În prima zi de futai, în schimb nu era cazul bluzei din context. Ea servea atunci într-un maieu alb cu sutienul respectiv pe dedesupt cu o pereche de sorți albi și niste balerini negri. Era copleșita probabil, însă motivul nici eu nu l-am știut dar știam că nu era îmbrăcată prea gros pentru un motiv clar al întâlnirii… Futaiul.