• Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Teatru

    A două zeci și șasea poezie în listă

    25 nr.403 Oglindire
    (22:59; 22.05.2009; Copoiu Florin Beniamin & Oana Guță)

    – Ai scris, cândva, în râdurile tale,
    Poeme dulci sau acre, cine știe?
    De draci sau îngeri; motive generale
    Și nu le-ai înțeles? dar fie!

    – Aș vrea să șterg ce-am scris pe-acele file
    Să uit, să zbor peste amare zile
    Aș vrea… să fiu un fluture pe-o floare
    Să nu mai simt în veci că doare…

    – N-am spus să nu mai simți, iubito.
    N-am spus să uiți de-ar fi ea și durere
    Deși o spui noi știm ca ai gândit-o
    Durerea ta provoaca doar placere…

    – Durerea mea-i ca vinul ce te-mbată;
    Îi sorbi otravă nesătul. Nu simți
    Că roșul te inunda-ndată
    Te face să îți ieși din minți?

    – Cu gândurile gust, cu ochii te citesc,
    N-ai tu otravă ce m-ar omorâ pe mine
    Tu știi, la una ca și tine tot tânjesc
    Să-mi spună atunci de fac un rău sau bine.

    – Eu-s trupul brun ce-ţi invadează gândul,
    Cu ochii verzi ca jadul în apus.
    Sunt fiica ielelor şi-a viselor furate,
    A orelor târzii ce în păcat te-au dus.

    – M-aș duce de ai veni cu mine
    Ți-aș da, de-ai vrea și gândul cel dintâi
    Un simplu „da” aș vrea eu de la tine
    Trecutul meu nicicând să nu-l bântui.

    – Aș zice „da”, ca într-un joc de mici copii
    Să alergăm, să amețim în orele târzii
    Dar parcă tot mai dulce sună „nu”…
    Să vâd cum te topești și tu.

    – Tu știi ca aș topii! Of și ce aș mai topii
    Când multe-n urma ta mi-au spus
    Să bântui nopțile. Exact, ca niste mici copii
    Să mă topesc de tot, să vă privesc de sus…

    Oglindire on Yahoo! 360º

  • Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    A două zeci și cincia poezie în listă

    Play piesei apoi citire.

    [MEDIA=3]

    24 nr.402 Înger și demon II
    (00:24; 18.05.2009; Copoiu Florin Beniamin)

    Mi-ai spus cândva să nu te strig, crestine
    Să nu-mi mai spulber aripile-n fum…
    Eu înger pur cu dracul cel din mine
    Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum.

    Mi-a spus să nu pășesc în lumea ta perdută.
    E iadul tău, al meu a fost sau nu va fi nicicând;
    Acum ești dracul gol și vocea mea te-nfruptă,
    Mi-aș retrăi o viață acum, cu tine începând.

    Am vrut să-ți spun cândva că mi-ai lipsit,
    Din raiul meu ce-l veșnic nelipsit de tine,
    De nu ești drac, de draci m-am plictisit
    Eu înger sunt, dar totu-i drac din mine.

    Aș vrea să gust din sângele tău fiert,
    Să-ți simt durerile-n adânc
    Să-ți plâng, să uit, nicicând să nu mai iert
    Și tot ce-i sfânt din mine acum să frâng.

    Să curgă iadul tot prin mine,
    Să nu prefac că-ș fi un drac, căci sunt
    Un drac prea gol, din înger ca și tine,
    Un drac prea trist și singur, muribund.

    Am renunțat la rai, cu tine iar să fiu,
    Să-mi ard din aripile sfinte,
    Creștinul înger din tine-i tot ce știu
    Sunt dracul tău presus și de credințe.

    Aș vrea, din iadul tâu să-nnec,
    În sânge fiert, al coarnelor tăiate,
    Cu tine-n stropi de foc în urlete să-ntrec;
    Să fim din nou și far’ de piei uscate.

    Aș vrea să ard, cu tine-n iadul gol,
    Prea-gol și ars de lungile dureri din greu
    Cu dracii tăi să stau acum în stol,
    Dar sunt un înger pur în iadul tău mereu.

    Și demon tot de m-aș preface-n gând,
    M-aș arde tot de înger sunt acum.
    As arde scrum și pene cad pe rând,
    Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum.


    Înger și demon II on Yahoo! 360º

  • Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    A două zeci și patra poezie în listă

    23 nr.401 Șansa
    (19:46; 16.05.2009; Copoiu Florin Beniamin)

    Mi-e dor! Mi-e tare dor să uit, cu tine;
    Ce-i drept că n-am uitat de-un timp.
    Un gol sărac și muribund din mine,
    Îmi cere-ntruna cu tine să mă plimb;

    Și să te-ntreb de ești, iar, fericită…?
    Cuvinte dulci, îți spun din suflet prea gândite,
    Să dai crezare de ești acum chiar prea rănită;
    Noi știm că nu sunt vorbe-n vânt și prea afurisite.

    M-ai crede-acum de-s singur în neant?
    Mi-ai spune Da, să cred că încep din nou?
    Să nu mai fiu, al altora amant…
    Deși nu crezi, eu mi-am văzut și dulcele cavou…

    Șansa on Yahoo! 360º

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit,  Teatru

    Înger și demon ( a doua poezie în listă ) ( repost and edit )

    Play piesei apoi citire.

    [MEDIA=3]

    50 nr.373 Înger și demon
    (17:36;30.12.2006;Copoiu Florin Beniamin)

    Arată-ți chipul să văd ce-i drept…Că plângi;
    Înger slab cu aripi negre, frânte și fulgi arși…
    Ce-ai căutat, tu-n iadul meu? Să-l frângi?
    Să-l bântui tot? Să-l scapi de lacrimi tot și îngeri falși?

    Nu plânge, tu, cu lacrimi sfinte. Înger rătăcit…
    Nu mă găsești, sunt rătăcit în iadul ca și tine;
    M-am rătăcit lipsit de dragoste și îndrumare… Obosit.
    Speram că mă salvezi de mă găseai pe mine.

    Sunt multe lacrimile mele. Am plâns să fac izvoare;
    Cu suflet păcătos, spre cer am blestemat
    Să curg eu în pâraie, să n-am deloc picioare
    Să curg eu iar spre tine, dar iadul le-a secat.

    Și sufăr tot văzându-ți chipu-n orice drac,
    Prefaci din înger drac să mă găsești…
    Degeaba lupt ca tine să prefac,
    C-ai renunțat la rai pe dracul să-l iubești…

    Și plouă-n iad cu stropi de foc și urlete din suflet.
    Te-aud cum țipi, din aripi tot mai dai,
    Nu pătimi! Mă spulberi cu un plânget;
    Ești demon tot, în suflet coarne n-ai…

    Nu simți că focul meu îți arde aripi, Sfinte!
    Zadarnic plângi în lungul meu deșert.
    Acum ești drac din înger fără minte,
    Dar nu ești tu prin lacrimi tot și sângele cel fiert.

    Nu plânge tu, că ard din piei uscate,
    Să nu mă strigi pe numele spurcat.
    Căci uit de vis… De rai… De tot ce-s colorate,
    Am fost în rai și-n iad eu te-am aflat…

    – Și frânge-L Tată Tu din iadul meu!
    Și să nu cauți tu-n zadarnic iad,
    Că eu poftesc iubirea de ateu;
    Dar nuștiu cum, tot pradă Ție-Ți cad,

    Și mă adormi să cad în visul meu,
    Să văd din nou, ce-n suflet tot tânjesc.
    Nu-i rai, ori iad, e-o lume de ateu;
    Eu drac întors, pe înger îl iubesc…

    Nu-s pomii verzi, iubirea toată cum e-n visul meu
    Și nu ești tu să simt cum plângi din Cerul blând
    E iadul gol… Prea-gol și ars de lungile dureri din greu,
    Iubire n-am, de dragoste-s flămând…