• Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Penal rău,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit,  Vulgar

    A încercat să mă… ( by Pisica Aristocrată ) ( repost and edit )

    Aveam 16 ani, iar prietenul meu vreo 22, îl întâlnisem pe mirc pentru că lucra la o sală de internet și el asta făcea toată ziua, vorbea cu minore virgine la fel ca și mine. Eram o fetiță cu codițe, cu parul mult prea lung, ce învățam într-un liceu de prestigiu din capitală și ascultam muzică rock pentru că eram supărată pe viață fără să știu de ce.
    Din prima zi de liceu mă îndrăgostisem de colegul meu de clasă. Îl chema George și era rocker ca și mine, nu-i știam motivele, dar știam că și el are motive… și el avea părul prea lung și se îmbrăca mai mereu în negru iar eu aș fi fost o rușine pentru el prin simplu fapt că nu aveam sânii enormi, părul vopsit și picioarele lungi ca ale Elizei; ea era una din parașutele cu care își doreau baieții smecheri din liceu să iasă. Eu însă eram încă o fetiță prea grațioasă, care plângea absența lui George din viața ei. Așa că mi-am căutat fericirea în alte locuri. Ce știam eu ce e fericirea? Măcar nu plângeam, era un băiat mai mare ca mine care mă atrăgea în violurile lui cu vorbe că te iubesc; ce înseamnă iubirea? Nu știam nici asta deși eu îl iubeam pe George prin simpla definiție ce i-o dădeam eu iubirii în acei ani. Robert m-a luat de mână într-o zi și m-a dus în apartamentul său din Piața Rosseti, avea un frate, nu-mi amintesc dacă mai mic sau mai mare, nu știam nimic despre mama lui dar știam că tatăl său lucra pentru armată, avea unul dintre acele apartamente interbelice ce păstrau mirosul traiului bun cu ajutorul naftalinei.
    Robert a aranjat canapeaua și m-a lăsat să-l aștept în sufragerie, s-a dus la baie, și și-a făcut duș, eu eram un ghemotoc de copil ce nu știa ce se va întampla, dar își putea imagina foarte ușor că prietenul ei își dorește mai mult de la ea… O dată întors din duș, avea acel miros de curat murdar ce mă dorea, și ce nu se chinuise prea tare să se îmbrace. Eu eram în majoritatea timpului mai curată ca orice fată prin simplu fapt că feciorimea ma încojura cu petale de tradafiri roz, și am mirolăit la el, mă săruta apăsat, și mâinile i se plimbau pe trupul meu, mă dezbrăca ușor, ușor, pănă am rămas goală… Îmi amintesc cum s-a oprit să se uite mai jos de buricul meu, era fascinat de ceea ce se afla între picioarele mele, prosopul i-a alunecat și am putut să-i vad penisul erect, nu văzusem niciodată așa ceva, dar nu mă fascina, nu era nici mare, nici mic, poate era prea palid, acel roz deschis. M-am ferit, n-am vrut să știu daca e tare sau nu, m-am miorlăit la el, și am scos gheruțele. “Nu sunt pregătită!” I-am văzut disperarea pe față, era mult prea expresiv. Așa scăpăm noi virginele, dar el a insistat să mă facă să iubesc sexul, și-a băgat capul între picioarele mele, și mi-a sărutat acele buze pe care nimeni nu mi le sărutase, și și-a plimbat limba peste trandafirul meu, și am aflat că nu-mi place acest sex, și i-am zis: „Trebuie sa plec…” Am ieșit pe balconul lui cu vedere spre piața Rosetti și am privit lumea ce trecea pe strada, și m-am gândit dacă primisera limbi în aceea dimineață… și am scos o țigară din pachetul său și mi-a aprins-o așa cum consideram eu că trebuie un barbat să aprindă o țigară unei pisici. M-am strecurat pe ușă și am luat tramvaiul 16 spre liceu, fetele m-au întrebat cum a fost întâlnirea… suntem virgine toate nu? Ce contează? N-a reușit să mă fută…

    Pisica Aristocrată

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă VII Ultima parte ( repost and edit )

    [MEDIA=8]

    N-a durat mult căci metroul se oprise chiar în staţia în care ea trebuia să coboare. Coborând, o urmăream cum mă cauta, era sigură că eu eram în metrou, m-a căutat vreo 10 minute în staţie. Eu, isteţ, m-am pitit bine, eram totuşi uimit că bărbatul misterios dispăruse. Un motiv să îmi calmez nervii, un pic poate.
    Am urmărit-o până la intrarea în facultate. Eram ud de sudoare şi tremuram poate mai tare decât am tremurat până acum. Cum spuneam, deveneam dubios, motiv pentru care am atras atenția subit asupra mea la intrarea în facultate a bodyguarzilor care bineînţeles făcâdu-şi datoria m-au oprit.
    – Băi baiatule? Înveţi aici?
    Am tăcut. N-am răspuns nimic, am mers înainte şi am tăcut, cu pachetul de acasă în mână…
    – Mă n-auzi? Cu tine vorbesc…
    Pe cât striga după mine pe atât megeam mai repede, şi de-odată…
    – Aaa tu erai? Nu te-am văzut şefule…scuză-mă!
    Dubios, bodygoardul mă lasase în pace, de ce? Căcat! Toată viaţa am fost în zona crepusculară, de ce ar trebui să mă mir acum?
    …Și-am urmărit-o până în facultate. Ea intrase în clădire iar eu am început s-aştept, aşteptare care mă dispera. Pe bărbatul misterios îl vedeam în cladire la etajul 4. Mă privea atent şi zâmbea macabru la cum soarele mă ardea, eu stând pe o băncută din faţa facultaţii. N-aveam armă, n-aveam nimic doar pachetul mamei, care mi l-a dat cum ieșisem din casă…
    Treceau ore, şi nu ştiam ce şi cum să fac. Eram disperat. O iubeam atât de mult dar n-aveam încotro…
    Era deja târziu, şi-ntunecat afară… O aşteptam. O vânam chiar. Eram o serie de vânaţi; eu pe ea şi bărbatul misterios pe mine. Si-o văd cum iese din clădire, iar eu imediat după ea. Nu mergea spre ieşire, ci din contră în spatele clădirii…De ce? Oricum nu conta, ştiam ce aveam de făcut şi trebuia să îmi stăpânesc emoţiile şi durerile de suflet. Dumnezeule!! Ce făceam?
    Si se-ntoarce…
    – Știam eu!
    – Ce?
    – De ce m-ai urmărit? Credeai că sunt cu altcineva?
    – Aaaa nu iubita…
    Si mă privea. Atent. Adânc…Mă simţea chiar.
    – Ce-ai păţit iubitu? De ce eşti transpirat? De ce tremuri? Te-ai îmbolnăvit? Ce-i cu tine? Cu ce te ocupi?…Uite ce mi-a dat un bărbat în facultate; a spus că-i pentru tine.
    Era un plic, un plic oarecare. Când l-am deschis bărbatul misterios îmi scrisese:
    „Dacă nu respecţi planul, şi tu şi mă-ta crăpaţi!”
    Și-atunci am lovit-o. Un pumn pe partea dreaptă a feţei, ce-o arunca pe jos spre tomberoane…
    – Iubitule ce-am făcut?
    – N-am de ales… Nu am… Nu am, întelege!
    Urlând spre ea şi lovind-o, plângeam în hohote la fiece loviură pe care-o dădeam. Nemilos. Fără gândire. Parcă mă loveam pe mine aşa de rău simţeam durerea. Imaginile care mă bântuiau până s-o lovesc se adevereau. O loveam nemilos, dar nu îndeajuns de tare încât s-o omor. Ea urla şi se zbătea neştiind că-i fără rost…
    – Taaaci!
    Țipam plângând la ea…
    – Taaaci!
    Bărbatul misterios mă privea, satisfăcut în orice mod cu putinţă. Văzând că n-o pot omorâ, îmi aruncă un cuţit cu picioru…
    – Ce vrei să fac?
    – Să respecţi planul…oferta!
    Și-am luat cuţitul în mana, ridicândul în lacrimi…
    – Iubitule ce faci? Ce-i cu tine?
    Urla ultimile vorbe ale disperării sale.
    – Să şti că te-am iubit mereu şi tot ce am făcut, am făcut pentru tine…
    – Nu… Nuuuu…
    Și-am început s-o-njunghii. Urlam amândoi la fiece lovitură de cuţit care-o aplicam, nemilos. Sângele ţâşnea în toate direcţiile, şi pe cât se întindea pătura de sânge pe asfalt pe atât tare îmi plesneau toate venele. Vocea i se supţiase. Nu mai avea putere; îi vedeam toate organele şi inima cum îi pompau ce-a mai rămas din ea. O înjunghiam cu-atâta ură, cu atâta mânie, cu atâta forţă încât mă speriam singur. Sângele îmi curgea pe faţă pe lângă lacrimile ce le vărsam pentru pierderea sinelui. Nu mai aveam raţiune. O priveam nepuntincios cum se zbătea fără vlagă. Ciopârţită la piept şi gât. Plină de sânge, întinsă pe jos, tremurând, stiind c-acela-i e sfârăşitul. Crud.
    Privind în spate, bărbatul misterios râdea isteric aplaudând…
    – Felicitari criminalule, mă-ta ar fi mândră de tine…
    Atunci m-am îndreptat spre el, cu lama în mână, plin de sângele iubitei şi sudoarea emoţiilor, plângând, tremurând şi respirând cu greu, şi-ntro clipa în care raţiunea nu a mai existat deloc mi-am înfipt cuţitul cu care mi-am injunghiat iubita în partea dreaptă a capului. Durerea nu mai era deloc. Îngenunghiasem tremurând parcă din ce în ce mai tare. Sângele taşnea parcă era o teavă spartă a ghivetei mamei, şi cu ultimele puteri i-am spus:
    – Eşti mulţumit? Sunt doar un criminal cu inima…
    Și-am picat fără suflare, lângă iubita mea ucisă cu minute-n urmă. Nu mai simţeam decât cuţitul înfipt parcă din ce în ce mai adânc în capul ce-mi răsuna puternic râsul bărbatului misterios, vorbele iubitei mele până să iasă din casă, vorbele mamei… Și totul cum se-ntuneca…
    Sunt doar un criminal cu inima…

    Sfarsit!

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă VI ( repost and edit )

    – Dã-te mã grasule, lasã-mã sã intru.
    Evident vroia sã intre în baie. Aveam ochii-n lacrimi, le iubeam pe amândouã în aceeași mãsurã şi munceam doar pentru ele…
    Ea a intrat în baie iar eu grăbit, cică, am luat pachetul şi am fugit într-o grabă pe uşă afară. Nu ştiam ce să fac, să o aştept până ce iese s-o pot lovi când nu e nimeni în preajmă sau să renunţ şi să fiu eu omorât. Căcat. O iubeam şi nu puteam să fac una ca asta, dar n-aveam altă şansă. Am stat vreo 20 de minute în faţa uşii după ce-am ieşit, gândind, ascultând, privind în jur. Bărbatul misterios era peste stradă aşteptându-mă să ies, urmărindu-mă pe mine, când o urmăream pe ea. Vânatorul vânat. Când… am auzit-o:
    – Mamă, am plecat la facultate.
    – Ai grijă, draga mea!
    După frazele de adio am urcat repede doua etaje mai sus, ca ea să nu işi dea seama că eu înca mai sunt în scară. O urmăream. Vroiam să fiu sigur că va fi ultima lovitură pe care-o mai dau. Eram disperat, privind-o cum ieşea din apartament, mă luau toate căldurile, eram transpirat de parcă mă plouase în clipa aceea. Patetic. Am coborât, grăbit, şi eu îndată ce am văzut-o că iese din scară. Mă împiedicam de fiecare treaptă coborând, parcă eram neîndemânatic, deveneam dubios. Ieşind din scară încercam pe cât posibilul să n-o pierd din priviri, ea încerca să se facă nevăzută iar bărbatul misterios mă urmărea cu fiecare pas. Din când în când îi mai trăgeam o privire, timp în care el nu ezita să-mi facă din ochi, semn că ştia tot ce făceam, n-aveam cale de scăpare.
    O urmăream pas cu pas, la traverasări, pe trotuar, printre mulţimile de oameni, era extrem de rapidă, iar eu obosit de nopţi nedormite din remuşcări şi vinovăţie abia că mai ţineam pasul cu ea. Drumul ei obişnuit până la facultate era ceva mai complicat, trebuia, de acasă să meargă printre blocuri, apoi la metrou câteva staţii după care iar printre blocuri şi într-un final la facultate.
    Urcase în metrou. Eu cu un vagon în urmă. Bărbatul misterios în acelaşi vagon dar pe altă uşă. Lucrurile erau simple. După cum gândisem eu, aşa păreau a fi. Căldura din metrou era insuportabilă, oamenii se-nghesuiau, iar ea se ascundea prin mulţime de parcă ştia bine ce va urma.
    Înghesuindu-mă printre oameni, într-o clipă de neatenţie mă vede… O privire puternică, ochi în ochi, nu mai mult de două secunde, după care m-am retras, nu am vrut să ştie că o urmăresc, dar ea m-a recunoscut şi m-a strigat. Începusem să tremur, mă albisem, şi transpiram parcă mai tare ca oricând. Am dat înapoi să mă ascund dar ea continua, bărbatul misterios se apropia de mine iar ea tot mă căuta, ce căcat era să mai fac?
    N-a durat mult căci metroul se oprise chiar în staţia în care ea trebuia să coboare. Coborând, o urmăream cum mă cauta, era sigură ca eu eram în metrou, m-a căutat vreo 10 minute în staţie. Eu, isteţ, m-am pitit bine, eram totuşi uimit că bărbatul misterios dispăruse.

    Va urma!

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă V ( repost and edit )

    …ciudat era că numeni nu mă bănuia de absolut nimic şi nimeni nu îl căuta pe cel ce omoră să poată trăi, şi ăsta era un gând liniştitor.
    – Alo, da!
    – Salut…
    Era bărbatul misterios la telefon. Oare ce-o fi vrând acum? Vreun alt client cumva? Vreo altă durere, sau piatră pe spate, aveam deja conştiinţa încărcată cu tot felul de căcaturi, iar acum că am şi omorât pe bani nu mai găseam scăpare.
    – Spuneţi…
    – Te-am sunat să îţi dau oferta vieţii tale, şi anume un client care vrea să rezolvi o treabă cu o pustoaică…
    – Dar…
    – Niciun “dar”…bă bulangiule, ai intrat în căcatul ăsta acum, şi nu mai ieşi aşa că ascultă bine, după cum îţi ziceam, oferta vieţii tale, clientul oferă până-ntr-un milion pentru pustoaica asta.
    Speriat din vorbele răstite am acceptat, eram obişnuit deja cu faptul că omoram pe bani şi nu mai aveam conştiinţa…
    – Da-ţi-mi detalii.
    – E simplu, ea stă cu tine!
    – Ce!?
    In clipa aceea am scăpat telefonul din mână, eram…şocat e puţin spus … mă făcusem legumă, tremuram tot, şi lăcrimam de parcă toată încăperea era cu ceapă proaspăt tăiată. Cum se putea asa ceva? Cum se putea ca eu să ajung să-mi omor prietena pentru bani, bani cu care o întreţineam pe ea, îi plăteam studiile şi toate căcaturile vieţii, iar eu ajung s-o omor. Cine o vrea moartă, cine? Întrebări la care nu-mi găseam răspunsul.
    Am cugetat o săptămână-ntreagă, mă bâtuia gândul că aș fi fost înstare şi imagini în care ea sângerea preconcepute-n gând mă străfulgerau din când în când şi mă speriau într-un ultim hal de neînchipuit. Să fug nu puteam, bărbatul misterios avea grijă ca eu să fiu monitorizat şi să nu îi scap din priviri, aveam bani dar la ce folos, eram obligat să o omor, dacă nu, muream eu, aşa că am aşteptat până în ultima zi al deadline-ului pe care bărbatul misterios mi l-a impus ca eu să mă pregătesc psihic.
    Și-am început ziua, mama încă dormea iar eu încă de la ora 6 eram în baie. Timp de 3 ore îmi dădeam cu apă pe față, plângeam şi făceam rugăciuni de iertare. Tremuram încă. Nu vroiam să îşi dea seama de ceva, niciuna din ele, nici mama şi nici iubita. Plângem şi se auzea, nu mă puteam abţine, eram distrus psihic.
    Se facuse 8. În mod normal programul meu la lucru începea în jurul orei 9, aşa că la ora 8, 8 jumate’ trebuia să plec. Când dau să ies din baie, ele treze amandouă. Am crezut că mor, că m-am dat de gol, că probabil au auzit ce am aberat de unul singur în baie.
    – Dragule, pachetul îl ai pe masă.
    Mama senină, iar eu uimit.
    – Dă-te mă grasule, lasă-mă să intru.
    Evident vroia să intre în baie… Aveam ochi-n lacrimi, le iubeam pe amândouă în aceeaşi măsură şi munceam doar pentru ele…

    Va urma!