• Poezii

    Love, love…

    O frunza pe nasul tau
    O frunza pe nasul meu.
    Un sarut pe obrazul tau
    Un sarut pe obrazul meu.

    Iti lipesti capul de gatul meu subtire,
    Imi inspiri parfumul cu o infinita pofta,
    Eu inchid ochii,Imi sprijin capul de al tau,
    Si-mi las mana sa alunece pe chipul tau.

    O suvita de par in ochii tai
    O suvita de par in ochii mei.
    Un strop de ploaie in crestetul tau
    Un strop de ploaie in crestetul meu.

    A trecut o zi din viata noastra,
    Parca ar fi trecut ani si ani,
    Timpul s-a intins parca la maxim,
    Si ne-a permis sa ne bucuram de noi.

    O mana de fata in mana ta
    O mana de baiat in mana mea.
    Un obraz de fata pe pieptul tau
    Un obraz de baiat pe pieptul meu.

    Tot ce e al meu devine-al tau
    Tot ce e al tau devine-al meu.

    Suntem fiecare al celuilalt.

  • Poezii

    Eu sunt…

    Eu sunt vocea care-ti sopteste,
    Eu sunt mangaierea care linisteste,
    Eu sunt vantul din parul tau negru,
    Eu sunt soarele din ochii tai verzi,
    Eu sunt sufletul tau intruchipat.

    Eu sunt vocea trecutului care va fi,
    Eu sunt vocea viitorului care a fost,
    Eu sunt tot ce ti-ai dorit vreodata,
    Asculta, copile, ceea ce iti spun,
    Nu-ti fie frica, urmeaza-ma.

    Vreau sa te eliberez de absolut tot
    Tot ceea ce te nelinisteste acum,
    De tot ce te flamanzeste si anemiaza,
    Vreau sa-ti aduc primavara in iarna,
    Vreau sa te ridic pe o pala de vant.

    Raspunde chemarii mele intr-o noapte rece,
    Raspunde ploii ce cade peste crestetul tau,
    Raspunde miresmelor ce te imbata intr`atat,
    Raspunde dragostei ce ti-o dau pe taler,
    Pe un frumos taler faurit din lacrimile mele.

    Imbratiseaza-ma cu sfiala si sopteste-mi acum,
    Iata, hazardul faureste in mainile-i groase,
    Soarta ta alaturi de mine, te transforma,
    Saruta-mi buzele ca niciodata pana acum,
    Pentru ca in curand te vei trezi…

    Si vei afla ca nu a fost decat un vis dulce…

  • Danube Eyes,  Dor,  Iubirile mele,  Muzica nopţii

    Inceputul si capatul meu de lume

    In lunci si perle de scoici, si valuri de soare, si pumn de speranta, m-as arunca precum o sirena in oceanele fara glas. M-as prinde cu bratele de tamplele tale care imi fac tot trecutul, prezentul si viitorul, sa tremure, ca sa simt cum iti pulseaza sangele, cum iti susura gandurile odata cu fiecare ticait al inimii.
    Sa ma rup in mii de fire de roua, ca sa rasar in fiecare dimineata pe florile zambetului tau trezit din lumi de otel si cuart; si m-as transforma in culoarea nemuririi, ca sa simti pe buze curcubeul fara a fi trecut prin furtuna.
    Stateam acolo si nu stiam daca genele imi canta fericirea in cascadele lor sau daca ma pierd si mor in clipa aceea, sub ochii tai. Am vazut intreaga mea viata, intr-o secunda, trecand ca un fulger. Dupa aceea, nu am stiut ce sa ii raspund primei mele clipe de liniste profunda.
    Era gol, era infinit, era vid, era totul, era sufletul sufletului meu care te privea in ochi.
    Si am stiut.
    Si oricate lumi ar muri, si oricati sori as avea deasupra crestetului, as putea trai numai in amintirea acestei seri. Ca sa cuprind in causul palmei si in paloarea buzelor, intreaga mea descatusare. E la fel de intens ca neputinta de a te misca atunci cand stii ca e ultima ta clipa, e la fel de rasunator ca cea mai minunata simfonie de Mozart, la fel de rascolitor ca un acord rock, la fel de tandru ca atingerea lui Dumnezeu.
    Omul spune ca nu poate descrie asta.
    Insa se poate.
    Este… ca si cum ai atinge cerul cu degetele, desi ai fost invatat de mic ca cerul este imposibil de atins. Si te dor gandurile de atata fericire, incat iti simti sufletul greu ca o salba de minuni, si nu stii daca sa respiri sau nu, ca sa nu treaca secunda aceea.
    Nu stiam cum e sa iubesti asa.
    Daca stiam, te-as fi cautat si la capatul lumii…

  • Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Ganduri pentru el (in mintea unei femei maritate)

    – Ti-am spus sa taci!
    – Nu am sa tac, stii foarte bine, e si copilul meu, nu l-ai facut din flori…nu…
    – Te-am iubit mult pe tine…stii?
    Erau ultimile cuvinte pe care i le-am rostit vreodata. Si-acum ma mai gandesc dupa ani de zile ce s-a intamplat intre noi. Ce-a fost si ce poate va urma dupa ani de-acum. Mi-am amintit ce i-am spus celui ce mi-am daruit viata cand a aflat de copilul ce nu era al lui. M-a judecat. Si probabil am meritat-o. L-am respins pe el, tatal copilului meu, si pe sotul meu cu care am trait 7 ani ca eu sa fiu singura…libera…singura.
    Au tracut ani grei de-atunci. Eram libera dar insarcinata cu fiul mult dorit atat de mine cat si de el, in clipele in care-mi soptea ca-si dorea un copil alaturi de mine, iar acum am ramas singura. Ma doare…
    – Hai sa fugim in lume, hai sa uitam de tot, hai sa fim doar noi…
    – Nu-i atat de usor pentru mine. Stii?
    – Pentru mine totul e usor.
    – Tu n-ai ce pierde, in schimb eu am. Te iubesc atat de mult, incat as face orice…stii?
    – Stiu…
    Piatra de el, a stiut mereu ce am simtit pentru el. Am gresit ca nu am plecat cu el ca nu am profitat de viata pe care o puteam avea cu el. M-am gandit prea mult la ce se putea intampla. Nu regret copilul. Nu-mi regret sotul. Regret doar ca nu e el langa mine sa-i alin durerile pe care si eu le simteam si nu vroiam sa cred. Mi-era teama de mine. Regret ca m-am grabit in viata. N-am fost ultima carpa, cum ii spuneam si lui, nu am fost chiar ultima femeie, a stiut sa aleaga, a stiut sa ma faca sa-l doresc, a stiut sa ma distruga de nu-mi mai vad calea. Am vrut sa ma sinucid pentru el. Pentru ca nu era langa mine? Nu. Pentru ca am spus „nu” cand nu a trebuit. Am invatat acum.
    Copilul a crescut, sunt 10 ani de-atunci si inca-mi amintesc de el. Mereu sigur pe sine, mereu pofticios, mereu plin de viata. Mi-a aratat o lume pe care nici eu nu credeam s-o vad, m-a facut fericita si mi-a daruit un copil… Ma intreb oare el, acolo unde a plecat, traieste?…se gandeste la mine?…ma iubeste?
    Regret ca…recunosc, n-am crezut niciodata in el, in iubirea lui, in ceea ce el era pregatit sa renunte pentru mine. Mi-a cerut sa fiu cu el pe veci cand eu traiam deja cu cineva. Cand eu eram pe pragul de a purta copilul sotului meu, cand eu eram intr-un stadiu important al vietii mele…pur si simplu a aparut acest…tip…care mi-a deschis ochii spre viata in singuratate. Copilul e secretul meu fata de lume. Il iubesc mai mult ca pe ochii din cap. Copilul e tot ce ma tine legata de el…mi-e dor sa fug in lume. Mi-e dor sa-l vad gol privind tavanul. Mi-e dor de poftele lui. Mi-e dor de el…