• Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Ganduri pentru el (in mintea unei femei maritate) – Scrisori 3

    |Partea 1|Partea 2 – Scrisori I|Partea 3 – Scrisori II|

    Buna,

    Stiu ca ma urasti, poate e mai bine asa pentru amandoi. Iarta-ma pentru tot
    ceea ce ti-am facut; stiu ca nu meritai, poate daca aveam mai mult curaj de a lua o
    decizie, eram fericiti. Nu stiu daca imi va trece vreodata apasarea pe care o simt in
    suflet. Oricum sunt sigura de un singur lucru si nimic mai mult, NU TE VOI UITA
    NICIODATA, pentru ca nu am cum. Mi-ar fi placut sa te cunosc in alte circumstante,
    sa nu ajung la astfel de regrete. Vei avea un loc special in inima mea, in care nu va
    patrunde nimeni, si nimic, va fi secretul meu. Nu pot sa-mi exprim in cuvinte durerea
    pe care o simt acum si care inevitabil ma va urmari mereu. Stiu ca sunt o proasta
    si ca nu trebuia sa-ti scriu, dar nu pot, mi-e atat de greu, incat nici nu stiu cum
    sa reactionez, ce sa fac,cum sa merg mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Mi-as dori sa te urasc cu toata fiinta mea, ca poate doar asa nu ma voi mai gandi la
    tine, TRECATORUL MEU, PUSTIUL MEU.
    Sper ca intr-o buna zi sa gasesti o femeie pe placul tau, care sa te iubeasca
    neconditionat, sa te accepte asa cum esti tu, si sa-ti faca acei copii multi si
    frumosi pe care ti-i doresti. As prefera sa fiu o pasare, sa zbor, si sa te vad
    mereu, sa fiu langa tine, si la bine si la rau, sa te incurajez atunci cand ai nevoie,
    si sa te urmaresc mereu. As vrea sa nu uiti niciodata ca, cineva, undeva, te iubeste
    mult si se gandeste la tine mereu, mereu, mereu. Iti doresc tot binele din lumea asta,
    sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti, si sper ca intr-o buna zi sa ne revedem dar fara
    pic de resentimente, asa cum a fost prima oara.

    Cu mult drag,stii tu cine!

  • Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Ganduri pentru el (in mintea unei femei maritate) – Scrisori 2

    |Partea 1|Partea 2 – Scrisori 1|

    Nu ma gandeam vreodata ca ai sa recurgi la asemenea gesturi.Sa
    stii ca m-ai dezamagit, avand in vedere ca tu ai inceput totul; poate e mai bine
    asa, de fapt sigur e mai bine asa. Iti doresc totusi sa reusesti in ceea ce ti-ai
    propus si daca imi permiti sa iti dau un sfat, acela e ca: daca ai ceva pe suflet si
    nu iti convine, spune-i persoanei in cauza, in FATA.

    Sa ai parte de o zi buna!

  • Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Ganduri pentru el (in mintea unei femei maritate) – Scrisori 1

    |Partea 1|

    Buna,

    Sincera sa fiu nici nu stiu cum sa incep,nu stiu daca fac bine ceea ce
    fac,dar macar incerc.Sper ca esti acel ”pusti realist’ ‘care l-am cunoscut pe peron
    in gara din Suceava, care se plictisea si simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva. Daca
    stii cu cine vorbesti poti sa-mi raspunzi la incercare,daca nu imi cer scuze, inseamna
    ca am gresit eu.

    Iti doresc o zi buna !

  • Dor,  Gânduri,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Jurnal ( 7 )

    Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4 | Partea 5 | Partea 6

    Partea 7

    Mi-am amintit astazi cum gandeam pana sa ma judec singur, pana sa simt tot, pana sa fiu constient de ceea ce mi se intampla in jur, jurnalule. Ti-am fost dor de mine? Catusi de putin jurnalul meu drag…ca-ti spuneam cum timp in urma de acel barbat ce se credea a fi al doilea tata si nu era, ca l-am simtit cu multe fete, ca satul eram de prezenta lui in caminul ce acum nu mai e al meu si nu va mai fi vreodata.
    Jurnalule, am realizat ce am pierdut cu timpuri in urma. O mangaiere. O mama. Un tata. Un sfat parintesc sau un sarut pe fruntea gingasa de copil inocent. Am plans jurnalule, am plans si mi-am amintit ca cel ce s-a stins trebuia sa-mi fie tata si nu-mi mai amintesc chipul lui deloc. Nici visul nu mi-l darueste. Nici cand il caut prin multimile de oameni, visand adanc din somnul mult prea sensibil, si rar pe care-l castig cand nu-mi pot tine ochii. Il caut zadarnic.
    Ti-aduci aminte jurnalule cand plangeam amandoi, tu si eu, cand in disperarea s-a cu El ma punea sa-i citesc cu biblia-i sfanta a sa. Cantari si povesti apoi ma sacrifica intr-o batuta pe care nici mancar un animal nu reusea sa scape. Dungile curelei erau nelipsite. Asa ma saruta pe frunte. Asa ma tinea langa el, caci cu noptile nedormite si mangaierea dureroasa imi traiam viata alaturi de cea ce trebuia sa-mi fie mama.
    Imi pare rau ca nu i-am putut vedea chipul atunci cand „a plecat” sa-i multumesc ca m-a adus pe lume si sa-mi iau adio durerii oferite. Traiesc acum cu multumirea si siguratatii pe care mi-a daruit-o. Pe care am mostenit-o. Pe care am pretuit-o cand nu mai aveam nimic. Te am pe tine jurnalule, te am pe tine. Ti-e dor de el? Ti-e dor de vocea ce-i canta injuriile in nopti interminabile? Ti-e dor de sarutul curelii pe frunte? Ti-e dor de cutitul vesnic rece gata sa te sacrifice pentru cauze disperate ale vietii lui? Ti-e dor? Ti-e dor, spune-mi, iti este? Iti de noptiile luni nedorimte si dureroase-n parcuri din jurul caminului ce ii uitai pana si simtul somnului curat? Iti este dor de biblia citita? Spune-mi?
    Mi-e dor de naivitatea mea…mi-e dor de mama ce trebuia sa-mi fie mama. Mi-e pofta de familie. Mi-e pofta sa fiu sarutat pe frunte… imi intelegi oful?