• Postări neinteresante

    Don’t you ever wonder why?

    don’t you ever wonder why

    where is my mind?

    undeva de nici eu nu mai prea stiu de ea. si ma intreb si eu unde e, si se intreaba si altii. stii cum e atunci cand nu mai vrei sa stii de nicio ea, de niciun el, fiindca stii ca e degeaba..? si daca stii iti dai si seama cat de penibil este totul, vorbit pe yahoo pe un ecran cu pixeli, descarcat pe un jurnal pe care, din orgoliu si vanitate il dai tuturor sa ti-l citeasca, si te si ti superior, blogger fiind. sentimentul nu se invata, sentimentul doar se uita; unele chestii nu se invata pe lumea asta, si de asta mi-am dat seama cand vroiam sa cant ‘goodbye my lover’ la o cantare si mi-am dat seama ca nu am putut sa o invat. sunt chestii in general care nu se pot invata in viata. dragostea nu se invata. dragostea e un joc fara castigator si fara invingator care pur si simplu exista si tot ce poti sa faci e sa treci prin el ca printr-o ora de chimie; o gramada de chestii care ar putea fi foarte esentiale pentru existenta mea, a caror cauza nu o intelegi, al caror scop nu il stii.. e doar vorba despre o lectie la care chiar daca asisti nu ai cum sa o inveti. pentru ca, asemenea vietii, tot timpul se gaseste un examen pe care sa poti sa-l pici.

    where is my mind m-as intreba si imi dau seama ca acum chiulesc, chiulesc la viata mea, si altii ma injura ca as chiuli la vietile lor. exista un numar de persoane care inseamna totul pentru mine; nu am niciun scop nobil, niciun vis de indeplinit. si cum zicea si bunica-mea, daca nu dai atentie plantei ea se usuca. si toate s-au uscat probabil. si acum e bine sa stii ca esti iubit. e un fel de curs d-ala de fara frecventa, de faci ce vrei si cica inveti. inveti o pula, inveti ce e aia confortu, si imi place sa am o cafea in fata mea tot timpul si sa am pe cineva pe care pot sa sun si sa stiu… dar nu. de ce nu? nu mai inteleg. where is my mind?

    ce misto era cand sufeream pe plaja, cand duceam flori, cand fugeam cu trenul, cand visam pe ascuns, cand ma imbatam din gelozie. era un scop, ma. managementul de proiect nu te invata si managementul vietii..

    on Tedy’s blog

  • Iubirile mele,  Postări neinteresante

    Ce simt acum…

    poate ca da …am exagerat…poate ca obsesia mea de a nu ramane singur m-a coplesit cu totul, c-am vrut sa te fur din inima altcuiva, am realizat asta,am realizat ca „acolo” nu-mi e locul si nici dorinta de a ma iubi,dar incerc sa cred , sa visez la ce n-as putea avea…multumesc…multumesc ca m-ai „hranit”…duceam dorul unei amagiri proaspete …sa-mi readuc aminte ca iubirea din nou ma poate zdrobi chiar si fara voia mea…te-ai „dus” tata…m-ai blestemat sa-ti duc ura si singuratatea…nu le-ai luat cu tine-n mormant…nu ma alinta nimic acum…sunt pierdut…sunt trist, asta fac mereu…plang si oftez si astept o noua amagire atat de pefecta incat ma va distruge pe veci…pacatul meu e ca nu le dau drumul…niciuneia din ele, le tin in inima mea si le astept sa se reintoarca, sa mai distruga o bucatica din sufletul meu…sa ne hranim reciproc…eu sa-ti iau pacatul…tu sa-mi iei iubirea…sunt un copil trist…cu pacate mari…cu inima-npiertrita si cu gandul departe…mai sus de stele…mai sus de visuri…mai sus de tot…si-nchid ochii…ca-n fiecare clipa cand plang…si te am langa mine…fara nimeni in jur…fara ura…fara „tata” si blestemele lui,sunt fericit…iar venicul tau e doar o clipa…plang…si fug de mine insumi…

  • Iubirile mele,  Postări neinteresante

    Sunt ratacit…

    N-as avea ce sa-ti scriu la ora asta desi imi doresc … nu pot spune nimic decat mi-e dor din nou…si ca exist…pentru ce nici acum nu stiu…imi pare rau ca trebuia sa fiu in viata ta…ca te-am facut sa ma iubesti…ca te-am indecis si te-am ranit…esti ce am mai bun in momentul asta…singuratatea mi-a stors pana si ultima picatura de bunatate din mine si m-a lasat cu o gelozie inimaginabila…nu pot sa cred, nu vreau sa cred, nu mai vreau sa simt sau sa plang sau sa poftesc la tine…azi am fost singur cu „ea”…da cu „ea” …singuratatea…pentru ca ea vine des in locul tauc and nu esti lanaga inima mea …zdrobita de tatal decedat…de diriginta iadului…de colegii tradatori…de mama dracului…te rog…salveaza-ma…vreau sa fug…vreau…vreau sa ma plimb vesnic cu trenul…cu metroul…vreau sa mai stau pe scaunul metroului s-aud in stanga si in dreapta mea muzica mai mult sau mai putin pe placul meu…in stanga s-aud „Mi-ai schimbat viata off nevasta mea…mare frumusete e fetita mea…si ma simt un om bogat…Doamne ce baiat mi-ai dat ..Solo percutia…” apoi in dreapta sa rasune „Put you’re hand’s up for Detroid…I love this city…” iar in urachile mele sa rasune Kim Sanders cu vesnicul „Dancing with my loneliness”…vreau sa stau sub aripa ta…sa fugim departe de tot … sa nu ma mai sufoc cersind iubirea uneia din metrou sau din tramvai cand urca si se uita insistent la mine…uita tot …haide cu mine … iarta-ma … fi-mi mama…fi-mi iubita…fi-mi viata mea…as fi in stare sati-o daruiesc toata doars a ma saruti parinteste pe frunte si sa ma iubesti…dece …dece trebuie sa lupt o viata sa pot fi iubit…de tine sau de Tine…tu esti ce mai am …ahh si doar inchid ochii si te vad … vad ce vezi tu … simt ce simti tu…rautatea mea nu-mid a voie sa te pastrez desi am suflet bun…te rog …te rog…te rog…mi-e dor…cum mi-a fost dor si pana acum…ochii mei negri iti plang plecarea…ca nu te vad cu zilele…si nu-ti simt caldura lanaga mine…copilul din mine te plange..mama ce esti…mi-ai dat viata din nou din iadul meu…vreau sa ma alinti…sa ma salvezi din umbrele mele…sa ma ierti de tot pacatul urei din mine…sa ma furi din iadul monoton al vietii mele ce o traiesc atat de pointless…sunt ratacit …atat de ratacit…