• Postări neinteresante

    Sunt bine, nu te mai agita…

    Au trecut ceva ani. Ani de zile și nu a mai rămas nimic decât niște piese de teatru de care te mai agăți din când in când, dacă le poți numi așa. Puiule… Pot să râd puțin pe seama ta? Ce contează, nu am nevoie de permisiunea ta. Fac ce vreau, n-ai nicio autoritate asupra mea. Tu ești acolo în lumea ta unde te-am lăsat acum ceva timp. Încă mă aștepți, dar degeaba… Sunt fericită, exact ca-n scrierile tale. Exact ca-n replicile pe care ți le tatuezi. „Daca vreau sa iubesc pot iubi chiar si pentru o noapte!”, Pe mine m-ai iubit mai mult decât o noapte. Pe mine m-ai iubit mai mult decât un an. Capriciul tău sunt, iubitule… Ce-mi place să te văd cum tremuri amăgindu-te că eu te-aș alina. Mă amuza teribil. Așa cum mă amuză și faptul că ai face orice să știi cum sunt. Sunt bine, nu te mai agita… Ai văzut? M-am schimbat! M-am schimbat mult de când nu m-ai mai văzut. Sunt o altă femeie. Am devenit, din nou, puternică și am învățat să nu îmi bat joc de cei dragi din jurul meu. Spre deosebire de tine, nu trăiesc dintr-o amintire, și nu mă mint mereu. Ai ajuns să te crezi singur, uite că fac și-un pleonasm, să te mai stimulez puțin… Ai ajuns să speri la ceva ce nu se va întâmpla. Ce copil ești, puiule! Panda… Iubitule… Nu am cum să știu nimic de tine pentru că nu mă interesează. Nu mă interesează persoana ta și nici ce faci. Nu am cum să aflu. Îi poți spune iubirii tale imaginare ce mai simți, că pe ea o aștepți, eu sunt un alt om, pe alt film. Sunt bine, mersi, fără tine în viața mea. Ce copii am fost. Ții minte când mergeam prin Cora și râdeam de ne dureau burțile. Sau când făceam tot felul de glume cu colegii mei din liceu. Liceu… Ce timp frumos și dureros din viața mea. Poate ți-aș mulțumi pentru unele lucruri pe care le-am învățat datorita ție, sau poate te-aș da dracu pentru toate clipele în care am suferit după tine și ceea ce simți acum este exact ceea ce îmi doream să ajungi. Chinuie-te! Eram niște copii, mai rebeli, tu erai cel mai rebel din toți și m-ai vrăjit cu nepăsarea ta de doi bani. M-am îndrăgostit de Ben cel de atunci nu cel de acum rece și indiferent. Acum nici nu știu cine ești. Tu știi cine ești? Ai fi surprins să afli cât de diferit ești de acel Ben de acum câțiva ani… Aproape o viață de om. Ții minte cât te iubeam? Cat aveam grijă să îți fie bine ție, oricând, oricum, oriunde… Te rog, nu mă ruga! Nu mă ruga nici aici, în scrierile tale, nici pe mine personal… Eram ca niște prichindei naivi, ca doi nori ce s-au unit și acolo o furtună a pornit. Noi eram ploaia dintr-o furtună ce a plouat cu lacrimi. Dar știi tu, unii nori se pierd și acolo unde se pierd apare și soarele. La tine nu a fost așa. E încă înnorat și întuneric iar eu știu asta. M-ai cucerit cum ai știut mai bine. Când te-am văzut m-am simțit copleșită de prezența ta. Tremuram uneori când te apropiai. De multe ori erai mult prea mult pentru mine. Eram confuză și nu mă înțelegeam. Credeam că sunt salvată. Și m-ai salvat, de ce să mint? M-ai salvat dintr-o viață în care mă simțeam mereu vinovată. Erai refugiul meu și te iubeam mai mult ca niciodată. Mai mult decât orice și oricine. Nu știu cine te-ar fi putut iubi așa, dar cu siguranță eu n-am s-o mai fac. Dar cine știe cum mă faci să mă îndrăgostesc iar de tine, Ben. Puiule… Panda… Aveam o privire inocentă. Eram o fetiță inocentă ce se topea în palmele tale. Voiam să mă cuprinzi și să mă iubești așa cum dorea sufletul meu de fetiță de liceu. Erai marea mea iubire, așa cum eu sunt a ta. Orbule! Prostule! Prostuțule… Nu mi-as fi putut imagina o clipă fără ca tu să fii în ea, și am sacrificat ce am putut mai mult pentru tine. Atâtea alintături, atâtea gesturi și atâtea emoții… Atâtea rânduri scrise, chiar crezi că sunt eu cea care ți-ar putea scrie așa ceva? Prostuțule… Eu nu mai sunt …a din poveștile tale, din scrierile tale. Din lacrimi și dureri pe care nu am cum sa le aflu. Si nici nu mai vreau să știu de ele. Nici nu mai vreau să aud sau să știu de bătăile inimii tale la spatele meu, sau de răsuflarea ta în momentele în care te țineam în brațe. Mi-a fost așa de teamă, nu voiam sa te pierd. Mă simțeam expusă și neputincioasă ca nu cumva să-mi pierd iubirea. Tu erai iubirea mea. Tu, prostule! Ții minte? A fost o zi de primăvară, o zi de martie, o zi de 13 si 7 ore la o doza de suc. Nu știam ce m-a lovit mai tare. Tu sau cel cu care eram atunci? Mi-ai pus punctul pe I și de la ….a. Un I care te bântuie. Mă întreb uneori cum reușești să te ferești de momente în care emoțiile te copleșesc? Cum poți fi așa rece și indiferent uneori? Sunt cam retorice întrebările, știu, tu scrii, tu te întrebi. Scrii din perspectiva mea, chiar crezi că sunt eu? Te iubesc panda! E bine așa iubitule? Îți este mai bine mințindu-te așa?

  • Povestea "O"

    S(O)L

       Cum să îți spun? Lipsește provocarea aia. Tensiunea. Am fost obișnuit să trăiesc din dorința de a descoperi și a descoase femei ieșite din tipar cum ai fost tu. Să le descos, așa, precum un fir de ață deșirat din ciorapi. Să le trag de limbă exact ca și cum ai trage ața. Apropo de ațe. Constat că și atenția după care tânjesc mereu e tot așa, precum o ață, nu prea groasă să nu țină mult dar nici prea subțire să nu se rupă instant. 
        Îmi e foarte ușor să recunosc una pe care aș putea să o păstrez și una care doar vrea să piardă timpul. Una care doar vrea un pansament sau una care doar vrea să se ridice după ce a fost călcată în picioare de unul ca mine. Nu este același lucru, știi? Pansamentul cu cealaltă, una doar se vindecă FĂRĂ să meargă mai departe, alta doar că să-și continue tortura. 
        Din primul cuvânt scos pe gură îmi dau seama ce își doresc, și știi, în general cele care văd și ascultă reușesc să mă păstreze. Poate că și relațiile pe care le-am avut până acum au fost doar cele în care ele m-au ales ele pe mine, nu eu pe ele. Nu e ironic? Parcă erau mai multe femei pe un bărbat… 
         Tu, atunci, sufereai o decepție. Eram un pansament. Și chiar și acum după ani de zile de urmărit, sperat, suferit, eliberat, am reușit să accept faptul că asta este rolul meu. Acela de pansament, culmea, nu doar pentru tine…
        Dar, vezi tu, eu nu mai găsesc ceea ce toți visează, cai verzi pe pereți. Am ajuns sa fiu un prost cu propria mea inteligență, și din cauza asta nu pot vreodată să fiu fericit. Caut ceva ce nu există, aștept ceva ce nu mai vine. Ori e prea proastă, ori nu știe ce vrea, ori e într-o relație deja, ori, ori, ori sunt eu prea prost să mai văd pe altcineva înafară de tine. 
        Multe din tipele cu care m-am culcat și au aflat, indirect că trecut printr-o decepție, m-au întrebat dacă, probabil, încă mai sufăr după cineva, sau dacă îmi stă mintea la altcineva? Uneori mă bufnea și râsul. Râdeam fals așa cum auzeai în comediile alea ieftine de pe Pro Cinema. 
    Nu sunt pretențios dar am ajuns să fiu mecanic. Încerc uneori să las de la mine cu tot felul de compromisuri de căcat când eu, de fapt, după fiecare partidă mai intru pe contul tău să văd cât de fericită ești acum peste mări și țări. 
        Te-am văzut ca pe o femeie curajoasă și m-ai împins și pe mine să merg mai departe cu multe. Recunosc, am ajuns să cred și-n Dumnezeu datorită ție. De fapt datorită lipsei tale și a aței ăleia subțiri între suferința unei decepții și obsesie. 
        Am încercat să trec peste povestea bolnavă ce am trăit-o după ce ai plecat. Partea nevăzută a unei povești, conceperea ei… Știi superba idilă despre care bat câmpii aici a avut și partea ei de construcție, povestea bolnavă care asemănător copiilor din țările sărace care muncesc precum sclavii să ne facă nouă tricouri de 2 cenți și noi dam 100 de lei pe ele, a construit-o individul ăsta care face umbră pământului degeaba.
         Îmi dau seama că mi-am construit o viață plină de analogii inutile doar să mă fac pe mine mai confortabil cu cei din jur. Oricum sunt singur și indiferent, iar după trăirea noastră, mă ascundeam în spatele unor minciuni. De fapt ascundeam obsesia bolnavă după fericire. E de căcat… Fericirea chiar nu există. Fericirea este o dereglare psihică…

  • Beniamin,  Dor

    Bilanț 2017

    | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 | 2016 |

    De 2017 ori am renunțat la scris tine…
    De 2017 ori am început din nou să scriu…
    De 2017 ori am plâns după pentru tine m-am mințit.
    De 2017 ori te-am respins…
    De 2017 ori n-am gândit înainte de a vorbi…
    De 2017 ori poate te-am rănit fără să îmi dau seama…
    De 2017 ori mai mult te-am iubit,
    De 2017 ori mai mult te iubesc acum…
    De 2017 ori te-am căutat…
    De 2017 ori n-am știu ce să-ți mai spun,
    De 2017 ori …atâtea mi-am dorit,
    De 2017 ori și mai mult voiam să ne iubim…

  • Beniamin,  Dor

    Bilanț 2016

    | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 |

    De 2016 ori am renunțat la scris tine…
    De 2016 ori am început din nou să scriu…
    De 2016 ori am plâns după pentru tine.
    De 2016 ori te-am respins…
    De 2016 ori n-am gândit înainte de a vorbi…
    De 2016 ori poate te-am rănit fără să îmi dau seama…
    De 2016 ori mai mult te-am iubit,
    De 2016 ori mai mult te iubesc acum…
    De 2016 ori te-am căutat…
    De 2016 ori n-am știu ce să-ți mai spun,
    De 2016 ori …atâtea mi-am dorit,
    De 2016 ori și mai mult am vrut să ne iubim…