Beniamin

Trecătorul ( repost and edit )

…mi-era dor de casă. Mi-era dor de mama, mi-era dor de sora mea plecată şi de nepoţica mea. Mi-era dor de mine şi de dus la ei, cu mult poftita dorinţă de a mă odihni. Eram obosită, bineînţeles pentru că, aşa cum era Bucureştiul obositor, aşa era şi alt oraş şi nu doream decât să merg acasă. Plin, fără pic de aer sau gânduri curate oraşul mă sufoca. Voiam să nu mă mai gândesc la cel ce-mi dăruisem chiar şi viaţa şi mă târâse prin gropi. Nu voiam nici să mai aud de dragoste sau de dăruire… Nu-mi pasă, şi în plus aveam cu totul alte perspective despre viitorul meu. Nu cu el, sau cu altul care ar putea să mă facă să sufar. Doar eu, mama şi sora mea, asta era tot ce voiam. Zilele treceau cu gânduri îndurerate şi reţineri la orice poftă de afecţiune… Tristă, pierdută, poate că asta mi-a fost răsplata pentru tot ce i-am dăruit, tot ce am făcut pentru el, tot ce am sperat că va fi între noi. Mi-a spulberat orice vis, şi inima cu totul. Nopţile nedormite, orele în care am cugetat, şi lacrimile ce nici el nu mi le poate returna, nimic nu mă putea face fericită. Eram şi sunt o fată frumoasă, nu cred că era capăt de drum pentru mine însă nu la asta visam, nu-mi doream aşa ceva. M-a făcut să nu mă mai dăruiesc mai mult de-o zi, de-o oră, de-un sărut, de-o vorbă dulce-n tren sau prin tramvai. M-a făcut să închid ochii, lăcrimaţi după fiece sărut străin… Străin? Da! Străin; poate că mă făcea să mă simt dorită mai mult decât mă făcuse el… Sau nu… Prefer să fac altceva decât să mă mai gândesc la el.
Că tot vorbeam de tren, vorbăreaţă cum sunt, n-am putut evita un puştiulică. Amuzant cum sună, lui i-am dat mai multă atenţie decât i-am dat cuiva vreodată de după cel ce m-a distrus. Vorbind atât de mult, m-am rătăcit de la subiect, vorbeam, poate, singură cum fac mereu când mă întristez. Voiam să spun că l-am cunoscut în tren, în timp ce mergeam acasă, plecând din Bucuresti.
Era zi de vară nu prea caldă dar nici urâtă. Unchiul meu, care îl iubesc pot spune, a fost drăguţ cu mine şi-mi oferise un loc gratuit în cabina sa de controlori, un anume compartiment liber special pentru ei; controlorii. Trebuie să recunosc, aşa dur cum pare el, e un om care te ajută când ai nevoie.
Ore târzii, agitație mare, nu-mi trecea nimic prin gând decât să ajung acasă și să odihnesc mult, tânjisem cu zilele la un somn adânc, acasă.
…și trenul porniseră. Singură în compartiment, cu becul stins, priveam pe fereastră în gol, gândindu-mă la ce aveam rețineri. Mi-era dor de-o îmbrățisare. Mi-era dor de cine am fost. Sigur, acum, sunt conștiincioasă și devotată carierei și mi-e bine așa dar parcă nici somnul nu mi-e bun dacă nu am pe cine săruta, dacă nu am după cine pofti, dacă nu am iubirea unui…”el”. Tot felul de gânduri se zbăteau în mintea mea, și mă tulburau.
Somn nu aveam așa că am ieșit pe hol. Mai auzeam o vorbă de la oamenii ce se plângeau constant că nu au bani îndeajuns sau că sunt unul mai presus de altul, mai aveam noroc de stațiile în care se oprea trenul, mai fumam o țigare, îmi mai limpezeam gândurile. Singurul lucru care mă face să uit de mine…
Era rece pe hol, curent din ferestrele deschise din vagon. Pe culoar în stânga mea doi tipi vorbeau despre subiecte bărbătești, specific lor, mai apoi un puști și după, o fată. I-am privit pe fiecare în parte. Am privit orice detaliu, orice mișcare numai să nu mă gândesc la al meu; până la puști. Pustiul era mai plinuț, de fapt avea burtică… Era drăguț… Părea drăguț; și cred că era de vârsta mea. Îmi placea oarecum de el, dar principiile pe care mi le-am impus nu mi-au permis o abordare de niciun fel dar totuși se întâmplase. Se întâmplase fără să vreau. Mi-am întors privirea către el chiar când mă privea… Și… Îmi zâmbise. Dintr-o rușine de copil i-am zâmbit înapoi și m-am dus grăbită-n compartiment.
Nu am avut de gând să mai continui cu jocuri copilărești, nu aveam vârsta de asemenea lucruri și-n plus nu era ceea ce căutam, deși dacă stăteam bine să mă gândesc pustiul poate era… Altceva.

Va Urma!( poate )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *