Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Scrisoare II

Play piesei apoi citire.

[MEDIA=24]

Dragă I.I.

Mi-e greu să-ți spun că n-am greșit, sau că nu am fost cum am fost. Mi-e greu să-ți spun ce greu imi e, dar este și sunt. Știu că am plecat. Știu că am ales altceva decât ceea ce vreau acum, dar am învățat. Am învățat să sacrific, să iubesc, să lupt, să doresc… Am învățat cum să te protejez. Nu vroiam să te fac să suferi, a doua oară am plecat căci nu aveam de ales. Nu aveam, de ce nu mă înțelegi? Eu de ce te întelegeam mereu când mă sunai și nu-ți era bine? Eu de ce veneam când mă cheamai. Eu de ce eram mereu acolo cândva? Știu ce vei spune acum; că mi-ai dat o șansă și am ratat-o, ți-am spus în rândurile de mai sus ce și cum.
Vreau să încep din nou, ți-am mai spus asta, vreau să mă lupt pentru tine, vreau ca eu să fac sacrificiile acum, vreau ca eu să fiu cel ce-ți va oferi până și viața… De ce nu mai pot fi eu acela?
Oamenii se mai schimbă, gândesc altfel, învață din greseli însă tu nu vrei să mai accepți, acum când eu dau tot. Să știi că nu mi-e teama de nimic, nu mai am ce pierde, decât aerul din piept, doar atât. Nu caut, nu mai vreau sa caut zadarnic. Nu aștept pentru că nu mai vreau să aștept degeaba, de ce să învăt pe altcineva când deja te știu pe tine?
Eu nu mai fac promisiuni, ofer garanții, mai mult decât sunt eu nu-ți pot oferi deși știu undeva că te bucuri că am ajuns cum am ajuns, pustiit. Vreau să-ți dovedesc, dar cum, când tu nu mă lași. Vreau să te fac fericită dar cum când tu nu îmi dai voie. Vreau să-ți arăt că nu mai sunt cel ce greșea mereu dar cum când tu nici privirea-n ochi nu mi-o oferi? Sunt un criminal?
Fetițule, amintește-ți cum era când eram noi în prima zi, când am stat cateva ore bune la un Sprite. Când eram la ziua Alecăi, atunci când ne-am apropiat pentru prima dată. Știu, am fost rece o perioadă, mi-era teamă așa cum îți este ție acum, mi-era teamă să nu mă rănești precum altele dinaintea ta au făcut. Mi-era teamă pur și simplu iar acum singura teamă pe care o mai am e cea de singurătate pe care și tu știi cum e. Amintește-ți de perioadele în care mergeam în Cora la câte-o înghețată și râdem de cei din jurul nostru. Adu-ți aminte când stăteai cu orele la mine și ne uitam pe pereți. Amintește-ți de Monteoru. Nici măcar pentru clipele astea nu merit șansa de ați dovedi că nu sunt cum eram? Nici atât?

Cu dragoste.
B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *