Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Scrisoarea domnisoarei Andreea IV ( repost and edit )

Iubitule îți scriu acum că nu ma pot stăpâni, în mintea mea ești doar tu, am crezut că pot să-i ascund asta lui Dan dar eu nu sunt așa, nu pot minții, nu mai pot să gândesc decât cu inima, iar inima iți aparține. Ești miracolul ce l-am așteptat, mi-ai deschis sufletul doar cu o privire. Ahh tu, ființă dragă aș dori o explicație pentru ceea ce-am simțit atunci și acum.
Mai sunt doar 20 de minute ce mă despart de gura de metrou…de tine. Știu că vei fi acolo, pe locul tău, ajung acum dar pierd primul metrou, mă uit lung și simt în suflet dezamăgirea că azi n-am sa te revăd. Sunt singură pe peron cu liniștiea aceea. Off, parcă totul îmi simte tristețea. Vine și metroul meu, parcă nici nu-mi vine să mă urc, mai bine aș lua-o de nebună pe jos, dar dezordinea ideilor din mintea mea mă face să urc… Nu! Nu se poate,de ce am facut asta? De ce n-am luat-o pe jos? Încep să simt un val de căldură ce-mi taie respirația, simt că se surpa Pământul de sub picioare, mă simt cazută într-o prăpastie, pierdută, îmi vine să plâng, să plâng puternic, sa urlu chiar, cum să fi iubitule cu o altă “ea”, cum să o strângi în brațe și să o săruți cu atâta pasiune ?
Mă așez pe scaun, îmi e foarte rău și nu-mi mai pot stăpâni lacrimile, îmi las capul căzut în palme… Câte iluzii mi-am făcut, câte sentimente puteam avea pentru tine. Ce vis frumos erai, te-am crezut o minune, ai fost o minune. Simțeam privirile celor din jur, nu mai auzeam nimic, ce aveam să fac acum? Speranța mea pentru viață o pierdusem pentru că tu erai cu ea… O voce cunoscută mi-a strigat numele, am ridicat privirea și cu ochii încețoșați și roșii de atâta plâns l-am văzut pe Dan, n-am reușit să-i zic decât « Du-mă acasă !»
Iubitule acum stau și-mi dau seama de egoismul din inima mea, te-am vrut lângă mine, să fi numai al meu. Îl aveam pe Dan care-mi oferea totul, aveam totul, apoi ai apărut tu cu a ta privire. Realizez că ceea ce simțeai tu pentru acea “ea” simțea Dan pentru mine și eu pentru tine. Acum deschid ochii la realitate, nu poți să ai totul și chiar dacă îl ai vrei mai mult, mai mult… Niciodata nu îți găsești o limita. Am învățat ca trebuie să te mulțumești cu ce ai și trebuie sa ști să apreciezi efortul persoanelor ce te iubesc, aș fi vrut să pot să-ți mulțumesc că m-ai ajutat, n-ai fi înțeles probabil, dar nu conta, eu întelegeam, aș fi vrut să pot să mai vorbesc cu Dan să îi explic, deși simt că a înteles, că m-a înteles, dar ma mulțumesc cu atât. Am reușit să aflu ce înseamna a iubi, să fi iubit, nu mai am așa mult de trăit… Câteva ore… pentru mine fiecare minut contează și are un preț foarte mare. Te miri de ce zic asta? Am avut în acea zi o criză puternică, am leșinat, nu te întrista, eu sunt fericită, m-am născut ignorându-i pe cei din jur și mor apreciându-i. La început am fost doar o pustoaică fără minte acum sunt un om matur cu chip de puștoaică. Vei rămâne o enigma iubitule… Vom rămâne o enigma…

Sfarsit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *