Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Preludiu din priviri ( repost and edit )

Să vă povestesc… Eram în metrou, în drumul ce ducea spre Dristor Magistrala 1 spre 3, eram pe la Gara de Nord când a urcat; vagoanele metroului erau pline, ba mai mult se umpleau pe staţie ce trecea şi oamenii se foiau care mai de care să-şi găsească un locşor, un mic spaţiu să se refugieze până la destinaţia sa. Era brunetă, cu-n rucsac pe spate şi două căriţi în mână, îmi era destul să cred că era inteligentă; cu nişte ochi vezi deschişi în lumina neoanelor metroului, accentuaţi cu bestialitate în frumuseţe de lentilele subţiri ale ochelarilor ei. Ochi ce ma hipnotizau la orice privire pe care mi-o acorda când lumea cobora din metrou. Era dulcica foc, îmbrăcată-n uniforma scolară, era clar că e puştoaică. Cu o fustiţă până la genunchi, creponată de culoarea vagoanelor de CFR şi un sacou ce se asorta în mod natural cu fusta, peste o cămaşă ce acoperea pieptul decoltat menit să atragă atenţia băieţilor şi a bărbăţilor, de ce nu, din jurul ei. Vârsta ei nu m-a atras, era atât de ispititoare că nu-mi puteam lua privirea de pe ea ori eu nu eram conştient că era o puştoaică bineinteles ca oricare alta, dar am privit-o insistent.
“Atentie!…Se inchid usile!…Urmeaza statia : Piata Victoriei 2 cu peronul pe partea…”
Eram aşezat, având norocul de a câştiga o bătălie pe tronul semiconfortabil ce-mi asigura plăcerea transportului până acasa; era aglomerat şi mă chinuiam s-o găsesc în priviri şi nu reuşeam, eram disperat, ochii mei n-o mai gaseau, şi dintr-o dată ca dintr-o clădire-n flăcări lumea coboara grămezi peste grămezi la Victoriei; şi-o văd… era aşezată în faţa mea cu finele ei mâini pe gâtul subţirel de fată, se gâdila uşor… niciun gest nu era la-ntâmplare, nicio mişcare n-o greşea, era dominantă… o simţeam… şi o priveam insistent, obsedant chiar şi inconştient cu speranţa că-mi va acorda atentie.
Întruna se uita în jos, probabil dacă-şi ridica privirea alţi băieţi, ce o priveau le fel de inisitent şi care încă mai visau noaptea-n pat o zână ca ea să-i salveze din iadul singurătăţii, vor crede că au vreo şansă la ea, dar amândoi ştiam că jocul ăsta nu-l poate juca mai mult de doi; şi cum eram în faţa ei observasem cum mă privea cu coada ochiului. “Off măreaţă zână, ce-o fi acum în gândul tău…?” mi-am şoptit delicat în gând, apoi şi-a ridicat privirea şi mi-a zâmbit c-o privire de fată dulce şi-nocentă, arme cu care ne-ar cuceri pe noi baieţii repede, chiar şi fără bătălie. N-am rezistat, la primul strop de atenţie pe care mi l-a acordat eu am schiţat-napoi ca un disperat îndrăgostit de o fantasma, dar m-a plăcut, ciudat era ca pe staţie ce trecea vagonul nostru se golea, şi fericit eram că mai aveam două staţii şi coboram poate cu ea de mână, la capăt, la Dristor 2, şi ea părea la fel…
Se apropia staţia Muncii şi noi tot ne “jucam”, când ne priveam în ochi ba râdeam unu la altul ba ne întorceam privirea repede, şi-mi plăcea jocul ispititor de şarpe. Când ajung la Muncii o pierd, neatent am fost când a urcat un grup de muncitori zgomotoşi şi ea a disparut subit din calea mea… Am văzut-o abia când a plecat garnitura veche din statie. Îmi zâmbise facându-mi din mână… Mi-era dragă, îmi pare rău că am pierdut-o deja sunt 2 ani şi n-am mai văzut-o de-atunci…

Un comentariu

  • SORINA

    buna, misto povestioara…si mie mi s-a intamplat cam acelasi lucru, cu cativa baieti…
    Pacat, ca nu am avut sansa sa ne cunoastem…
    O data m-am dat cap in cap cu un baiat pe strada.El era cu tipa, eu cu fetele, si era si mai inalt ca mine .Chiar nu stiu cum am reusit :)))
    Chestia e ca trebuie profitat de momentele alea si nu ne dam seama decat dupa ce nu mai avem ce face :'(
    take care ;)
    xoxo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *