Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Jaques Napier,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Teatru,  Vulgar

Piesa de teatru Ultim Cuvant ultima parte

Ultima parte, spor la citit 🙂

Bogdan : ( blând ) Iubito, aș vrea să-mi dai șansa asta, știu a treia… Niciodată nu e prea târziu, doar știi asta. Mă iubești, și-o simt. ( agitat ) Mă tot repet în cuvinte, ce pot să mai fac să înțelegi? Atâtea lucruri sunt ce ne leagă în continuare, de amintiri și vorbe spuse noaptea. ( o prinde de mâini ) Iubita mea, atât de orb am fost, că tu mi-ai oferit tot. Tot ce am avut și am acum e al tău. Lasă-mă să lupt pentru tine… Te rog… Te rog… Lasă-mă să fac orice pentru tine, așa cum făceai și tu…

Cornelia : ( își retrage mâinile și vorbește autoritară ) Pentru mine? Absolut nimic. Pentru ce ai face ceva pentru mine? Pentru tine… cred că tu știi mai bine. ( răstită ) Eu nu ți-am cerut niciodată nimic decât sinceritate și fidelitate și în schimb cred că ți-am dat și luna de pe cer… ( indiferentă ) Luptă dar lupta pentru tine. Și dacă tu nu contezi pentru tine, atunci cine sau ce? Mha… Spre deosebire de cum eram înainte, acum eu contez pentru mine enorm de mult. Cuvintele astea nu mă mai ating de mult…

Bogdan : ( o prinde iar de mâini și o privește blând ) Poate nu am știut cândva cum să fiu, sau poate mi-era teamă doar știi, și ție-ți este teamă acum și iată, sunt dispus să învăț… Să mă înveți cum să te iubesc… ( apasă pe cuvântul ”să” ) Cum să iubesc.

Cornelia : ( iși retrage mâinile și contunuiă sarcastică ) Mă faci să râd! ( apasă pe fiecare cuvânt ”eu” ) Eu să te învăț pe tine ce e aia iubirea? Eu, aia mică și proastă care pune botul la orice cuvânt? Eu aia începătoare și neștiutoare? Eu? ( răstită ) Dar unde ți-a dispărut lauda de sine? Cuvintele tale, cum tu le știi pe toate în ale iubirii, că tu nu iubești, tu fuți, că n-ai mai iubit de la aia din Focșani și asa mai departe. Unde e aroganța ta? Unde Bogdan, unde?

Bogdan : ( răspunde blând și se îndreaptă spre ea ) Așa vrei să fiu? Arogant ca înainte? Așa te pot aduce inapoi? Nu mai sunt așa, nu mai vreau să trăiesc în trecut ca altădată. Să trăiesc din amintiri irosite aiurea, și care poate nu au meritat…

Cornelia : Abia acum ai realizat că trăiesti în trecut, din amintiri? ( dură ) Băi băiatule, consideră-mă o amintire, e mai bine pentru toți… ( se întoarce cu spatele )

Bogdan : ( o întoarce înapoi și o prinde iar de mâini ) Nu e bine așa, nu vreau…

Cornelia : ( se întoarce cu spatele ) Gandește-te bine, vei vedea că așa e. Perfecți nu putem fi, pentru că perfecțiunea nu există, tu știi asta, fericiți da… ( apasă pe cuvânt ) Separați. Că nici nu mai vreau să aud de tine, nici ca prieten nu te vreau pentru că nu ai știut să mă ai. ( se intoarce răstită la el ) Și știi de ce? Pentru că nu ai vrut niciodată să mă cunoști că să știi ce să faci cu mine și ce-mi place mie… ( se întoarce cu spatele indiferentă ) Păcat că eu am ajuns să te cunosc mai mult decât mi-aș fi dorit…

Bogdan : ( ridică tonul trist ) Tu chiar crezi că mă joc? Chiar crezi că mai am timp de pierdut aiurea cu trecutul meu? Eu nu pot trece peste tine la fel de ușor ca și la celelalte? Crezi că nu esti tu cea importantă, când eu tot la tine am venit, și am deschis ochii poate la limita? Nu vreau să perd ce pot avea din nou cu tine… ( o prinde de mâini ) Nu pentru ceea ce am trăit cu tine, nu pentru ceea ce i-ai oferit sufletului meu… nu mai e o joaca pentru mine.

Cornelia : ( suspină ) Asta ai făcut tot timpu… Totul e o joaca pentru tine. Nu vreau să știu, m-am săturat de promisiuni în vânt, acum lasă-mă că îmi faci rău, mereu mi-ai făcut. Uită-mă! Uită-mi vocea, râsul, ochii, buzele, pasiunea. Uita tot! ( se apropie de el ) Șterge-mă cu buretele din viața ta… Uită-mă… ( îl sărută pasional )

Sfârșit!

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *