Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Jaques Napier,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Teatru

Piesa de teatru Ultim Cuvant partea 3

Si partea a treaia.. spor la citit 🙂

Cornelia : ( întrerupe; tristă se pune la pieptul lui ) …eu nu vreau să te mai iubesc, nu mai vreau.. ( îl privește de la pieptul lui )

Bogdan : ( o sarută pasional )…

Cornelia : ( îl împinge și îi dă o palmă ) Nu pot… ( suspină )

Bogdan : ( nedumerit și trist ) Dar…

Cornelia : ( sună telefonul „Now youre gone…” , răspunde plină de ea, se plimbă și constant dă ochii peste cap în timp ce vorbește despre Bogdan ) Bună iubitule! ( zâmbește prefăcut ). ( pauză 3 secunde ) Și eu te iubesc. ( pauză 3 secunde ) Da, mă simt mai bine, încerc de fapt. ( oftează ) Au grija anumite persoane să-mi strice dispoziția dar ( se preface încântată ) noroc că te am pe tine puiule. ( pauza 2 secunde )

Bogdan : ( o privește trist )

Cornelia : ( dă ochii peste cap ) Da! M-am întâlnit cu el. Nuștiu ce vrea, tot insistă la mine, ( râde sarcastic ) se milogeste ca ultimul om ce a ajuns, ce jostnic e. ( pauză 2 secunde ) Ce-ai spus iubitule? ( pauză 2 secunde ) Și eu te iubesc puiul meu! ( pauză 2 secunde ) Bine, bine, hai… Pa. ( plină de ea închide telefonul ). ( spre el autoritară ) Și? Mai ai ceva de adăugat? ( arogantă ) Am treabă și eu și chiar n-aș vrea să te rețin … știi tu.

Bogdan : ( o privește întristat ) Ai vobit cu el?

Cornelia : ( răstita, arogantă și cu tonul ridicat ) Nu cred că e problema ta cu cine am vorbit și-n plus n-ai cum să știi pentru ca nu mai faci parte din viața mea, niciodată n-ai făcut parte din ea. Tu erai cu lumea ta aia bolnavă iar eu mă luptam să te trezesc. Întotdeauna m-ai crezut proastă și încă o dată ți-am dovedit că nu e așa. Am trecut peste tine. Gata! Nu mai insista. Nu mai pot fi cu tine.

Bogdan : ( blând ) Nu există nu pot, există nu vreau…

Cornelia : ( agitată ) Bine, atunci nu vreau! Nu mai vreau! Pleacă din viața mea. Nu mi-o distruge iar. Nu mă face să sper aiurea la ceva ce nu va fi. Ce am acum e mai presus de orice am avut cu tine… ( pauză 2 secunde în care ea își aprinde o țigare ) Of, pe cine mint, încă te iubesc dar nu mai cred în tine, nu mai cred în cuvintele tale. ( agitată ) Nu mai am ce plânge la telefon cu tine când nu-ti-e bine, nu mai am pe cine trezi dimineața sau sa ma ducă acasă… ( optimistă ) Acum stau cu un bărbat care mă iubește așa cum merit și cum tu nu ai știut niciodată să faci. ( fumând privește în sus visătoare ) Îi calc, îi spăl, îl iubesc. ( articulează pe ne ) Ne iubim… Un bărbat care m-a cerut în căsătorie…

Bogdan: ( cu capul plecat ) Știu… La ziua prietenei lui Matei. ( trist ) Știu că ai spus Da doar de dragul de-a spune-o. Știu că nu cred ca ar fi zi în care să nu te gândești la mine, ori că-ți impui copilăresc să nu o faci sau te grăbești să-ți fuți viața cu el… Nu știu… Știu că am greșit… ( o prinde de maini și o privește în ochi ) Știu că te iubesc… Știu că meriți, ce nu știu este; de ce încă mai faci toate astea?

Cornelia : ( se zbate din mainile lui și se întoarce cu spatele ) Vezi, mă urmărești ca un obsedat, să-mi distrugi viața. ( agitată își aprinde o țigare și se plimba prin încăpere autoritară ) N-am să te las… N-am să te las să fii fericit, am să fiu mereu umbra ta să-ți aduc aminte de greselile trecute… ( se întoarce la el și se răstește ) Tu nu ai știut niciodata să mă alinți, n-ai știut niciodată ce am simțit petru tine și câte am pus în joc sau măcar să mă iubești pe cât te-am iubit si eu. De mă sunai în miez de noapte eu eram mereu acolo pentru tine… Tu în schimb erai mereu pentru altcineva, nu și pentru mine. Toți te-au acceptat. ( cu tonul ridicat spre plânset ) Toți din lumea mea erau ai tăi, nu era îndeajuns? Ce vroiai mai mult de atât? Ce mai vrei acum de la mine?

Bogdan : ( bland ) Iubita mea… ( pauza 2 secunde ) Să mă iubești ca înainte… Să-mi repar din greseli, să lupt pentru tine… Exact așa cum o făceai tu cândva, acum e rândul meu.

Cornelia : ( dură spre el ) Nu înteleg ce cauți iar în viața mea? Însă de data asta nu-ți permit să mă mai distrugi… Să mă manipulezi cum vrei tu și să-ți bați joc… ( se întoarce cu spatele autoritară ) Am o relație mult prea frumoasă de care sunt mândră și la care nu voi renunța pentru nimic în lume…

Bogdan : ( iritat o prinde de-o mână și-o întoarce brusc ) Crezi că va ține la nesfârșit? Nu va călca strâmb nici el? Așa perfect cum ți-l imaginezi, cum eram și eu, cum era și Alex sau celălalt dinaintea lui care chipurile a dispărut de tot, nu va fi perfect.

Cornelia : ( își ia mâna nervoasă ) Mănânci căcat, asa cum mereu ai mâncat.. Eu nu te pot ierta. Nu pot trece peste nesimțirea ta. Nesimțirea dureroasă de atunci când ( scârbită ) îmi spuneai la telefon că mă iubești și erai cu aia și-o futeai. Nu pot. ( răstită spre el ) Ai simțit și tu asta din partea ei, și sper că te-a durut la fel de mult ca pe mine. M-ai lăsat fără inima, fără sentimente… Un nimic am mai avut după… Abia George a reușit să mă schimbe și crede-mă că după luni de încercări. ( îi cuprinde obrajii cu mâinile și îi vorbește călduros ) Off… nu înțelegi? Tu nu mai ai nicio șansă. Eu cred că nu realizezi cât de mult te urăsc. Dintr-o iubire imensă care ți-am purtat-o cândva, a ajuns o ura de care nu credeam că poate fi capabil un om. Bogdan… iubitule, chiar dacă totul se schimba, ura mea nu se va schimba și tu chiar poți să te schimbi pentru că nu pentru mine o faci ci pentru tine, însă eu nu mai cred nimic din gura ta… nu mai am ce crede.

Va urma

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *