Beniamin,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Teatru

Piesa de teatru „În ritm de jazz”

În ritm de jazz

de Alexandra Jeler și Copoiu Florin Beniamin

Personaje :

Iarina
Daniel Mihaly – patronul restaurantului
Iubitul Iarinei
Femeia de serviciu
Ospătarul
Bărbatul din orchestra
Paznicii

Scena 1

Decor:

O cafenea cu influențe retro, 4 mese pătrate, 8 scaune, o scenă improvizată, tablouri alb-negru înfățișând cupluri dintre clienții ce frecventau localul.

O femeie de aproximativ 30 ani, înaltă, îmbrăcată într-o rochie roșie de seară, cu părul ciocolatiu prins într-un coc rebel, ochii expresivi trădați de oboseală, se joacă nervos cu un colier lung de perle ce îi atârna de gât și fumează o țigare. Pe masă sunt două pahare de vin, unul aproape gol și unul plin. Localul este gol iar femeia de serviciu a început să strângă scaunele și să spele pe jos. Distrasă de zgomotul scaunelor, încearcă să își termine repede țigarea.

Iarina : ( amețită puțin de vin ) Mă scuzați, aș putea să știu și eu cat e ceasul? Mi se pare că am pierdut noțiunea timpului… ( își pune mâna pe frunte )

Femeia de serviciu : ( așează în continuare scaunele, apoi îi vorbește pe un ton înțepător ) E timpul să mergeți acasă până nu îmi pierd și eu noțiunea răbdării. Am și eu de mers acasă, am familie. Nu pot să aștept în fiecare seară să vă amintiți că ăsta nu e hotel și nici casă de binefacere.

Iarina : Gataaaaaaaa….! Ești cam obraznică, nu crezi? Vrei bani? Muncește! ( își stinge țigarea în paharul cu vin și se ridică de la masă, aranjându-și rochia ) Ține, ( scoate din poșetă o bacnotă ) să le cumperi celor mici o ciocolată. ( îi bagă banii în decolteu ) Păstrează restul. ( sarcastică )

( Pleacă apoi se oprește brusc )

Iarina : Auzi?… ( se întoarce către femeia de serviciu ) Poți să-mi faci un favor?

Femeia de serviciu : ( arogantă ) De putut pot, de vrut nu vreau.

Iarina : ( se uită la ea ) Ai cam mult tupeu pentru funcția pe care o ai. S-ar putea să zbori mâine de aici, așa că, în locul tău mi-aș mușca limba.

Femeia de serviciu : Vedeți doamnă, nu asta e problema. Nu calitatea funcției te face om, ci calitatea minții. Nu sunt servitoarea nimănui, nu văd de ce mi-aș face de lucru cu dumneavoastră.

Iarina : Cum te cheamă?

Femeia de serviciu : Ce importanță are? O informație în plus de reținut, așa că nu vă bateți capul cu asta.

Iarina : ( scoate un plic ) Ascultă, dacă îl mai vezi pe tipul în camașă neagra care a cântat în seara asta, te rog să-i dai scrisoarea asta. Dacă nu, arde-o!

Femeia de serviciu : ( mirată ) S-o ard? Mai de grabă aș putea fi tentată s-o citesc, v-ați gândit la asta? De ce ați avea încredere în mine? În fond sunt un nimeni, o simplă femeie de serviciu. O pot arunca îndată ce plecați.

Iarina : ( încrezătoare ) Nu o să faci asta. Bineînțeles, dacă nu vrei să îmi dovedești că într-adevar calitatea funcției este în raport egal cu acea calitate a ta ca și om. ( scoate încă o bacnotă și i-o bagă și pe aceasta în decolteu ) Salariul tău pe luna asta. ( zâmbește ) Până la urmă nu e atât de rău să faci un serviciu, nu?

Femeia de serviciu : Dar…

Iarina : A, și…( sarcastică ) Schimbă-ți culoarea părului; Nu îți pune în evidență ochii.( Iese )

CORTINA

Sfârșitul scenei I

Va urma!

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *