Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

Pe cine am ucis ( partea 9 )

Play apoi citire!


Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |

Mă enerva și totodată mă excita prezența ei, până la un punct. Acela când mi-am dat drumul în palma ei.
– Mă ești prost!
Strigase curva indignată de rodul meu din palma ei. Toți erau muți. Nimeni nu știa nimic, dar toți se holbau speriați parcă. Caliga, cu flerul lui de profesor-șef de catedră la socio-umane, diplomat, ne-a poftit afară.
– Mon cher, am rugamintea, dacă nu-ți poți ține ideile preconcepute-n gând doar pentu tine atunci să ieși afară și să-ți iei și aghiotantul.
Eu n-am mai zis nimic, am plecat imediat ce terminase fraza. Ea? Ea probabil că-l astepta la catedra de socio-umane de la etajul 1 al liceului. Inca o felație și probabil o trecea anul. Din nou.
Asta era Mădălina, cea din baia fetelor.
– Uite ce ți-am luat.
– Ștrengarule, ce-i cu tine?
– Taci… Uite aici…
Și îi arăt Corinei inelul furat. Aur împletit cu aur alb și o piatră foarte strălucitoare pe mijloc. Vre-un milion de lei îmi luam pe el de la amanetul ăla din Dristor de lângă șaormerie, daca-l amanetam. Își merita prețul.
– De unde l-ai…
– Taci!
Și o sărut, apoi îi dau un bilet în care o întrebam daca ar vrea să vină pe la mine, să pierdem niște timp plus adresa mea cu niște indicații. Și practic asta vroiam. Să pierd timp în compania ei, nu s-o fut ci doar să fiu cu ea, să beneficiez și de ce nu, să și profit de prezența ei, așa cum mi se cuvenea dupa cadoul primit; a profita de prezența ei în sensul de a o săruta.
Ea, știa bine, nu putea să scape ușor așa, cel puțin în conștiința ei știa că orice lucru mare și mai ales strălucitor venea cu un preț. Iar prețul, cititorule? Ai ghicit. Am futut-o prima dată pentru inelul care i l-am daruit. Nu era ceva premeditat dar ne-am așteptat amândoi la futai. Îți povestisem eu la început, cititorule că mă mai futusem odată cu ea înainte s-o… S-o iau de lângă alții.
Indicațiile de pe bilet erau clare și simple. „[…] nu e greu să ajungi. Iei metroul direct de la Crângași până la capăt la Dristor, apoi mergi până-n Baba Novac iar în blocul cu BRD-ul, lângă magazinul de paine e scara mea. Formezi 39 la interfon apoi urci la zece. Eu sunt acasa… O să te aștept. […]” plus alte nimicuri scrise din nerăbare.

Va urma!

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *