Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

Pe cine am ucis ( partea 6 )

Play apoi citire!


| Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4 | Partea 5 |

Am vrut s-o am pentru mine, și așa a fost, era doar a mea… M-am așezat pe vasul closetului cu toporișca în mână privid-o în agonie. Cuțitul încă-i era înfipt în coloană, iar ea se rostogolea în apa rece. Apa se-nroșise, vocea-i n-auzem, sânii nu-i vedeam și tot ce puteam percuta în clipele în care ea îneca, era prima zi în care am poftit la moartea cuiva. Cititorule, știi cum e să crești un deceniu cu o ură și-o spaima mai mare ca cea pe care-o ai față Dumnezeu-ul ăla pe care-l iubești? Mi-era tată. La moartea lui am poftit atâta și-atâta. Era dur, era parcă alt om în toiul nopții. Nu-mi amintesc nimic înaintea lui. Vre-un zâmbet să fi avut, vre-o dorință măreață să cresc precum alți copii sau să învăț din sfaturile părintești? Nu, cititorule, nicicum. Zilele în care eram în casăm, singur, stăteam pitit de teama curelei ce și-acum mi-a lăsat cicatricii pe față. De-auzeam ușa liftului trântind, frica mă lua, iar de se-ntuneca un iad c-al vostru m-aștepta pe mine și pe mama mea. Nu-mi aminteam decât frigul nopților în care el hoinărea prin casă cu cine știe ce curvă precum Corina. Goală, suplă în talie, voluptoasă-n sâni cu-n lindic proeminent și-un păr creț vâlvoi… Imaginea ei parcă-mi-era tatuată în minte. Nopți la rând zgomote auzeam de extaz și trădare, alcool și nebunie, mânie si neștiință… Tremuram pe jos în bucătărie, pe mocheta maro în dungi, arsă-n locuri de cate-un Kent uitat-ntr-un dezmăț sau cioburi de-un Muscatel rosu; vin sorbit cu poftă.
– Fute-mă Mariane!
Striga curva. Făceam o comparație în ziua aceea privind-o pe Corina trecând în neființă. Și ce secret față de cine să țin, cititorule? Față de Dumnezeu, Cel în care nu cred. Cel care mă ascultă dar nu face nimic. Pentru ce să mă regăsesc în El? Întrebări, dragă cititor; întrebări care nici până acum nu și-au primit răspunsul.
Liniștea băii dintr-un moment mă trezise din amintirile copilăriei mele, cea de dinainte de 16 ani, vârsta pe care o aveam când am ucis prima dată din obsesie nebunească. Singura luciditate pe care-o mai aveam, obsesia mea. Mă întrebam atunci dac-o futeam așa, moartă cum era, oare mai gemea așa plăcut?

Va urma!

6 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *