Beniamin,  Gânduri,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

Pe cine am ucis ( partea 15 )

Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |

Play apoi citire!


Mă înneca în pilde vechi și vorbe goale citite după o bătaie, din biblie; ori eu, copil fiind știam să citesc înaitea celor de vârsta mea. Știam să citesc biblia, iar de nu pronunțam cuvantul clar, pe placul și auzul lui, cureaua, cu care acum e îngropat, mi-o lipea într-o grabă de scalpul firav de copil. Mi-e greu atunci când mă gândesc că tot ceea ce sunt acum e rezultatul unui futai psihic făcut într-un început de tăicuțul meu, când după credința lui în bliblie, în așa-zisa sa convertire din pocăință, în nebunia lui, nopțile în care credeam că se liniștește și doarme lângă mine ca un tată ce credeam a fi, el își înfingea mădularul în singura parte sexuala comună cu cea a femeilor. Ce placere îi făcea că penetra încantat de uitare, propriul fiu neștiutor… Supus mereu. L-am urât mult pentru ceea ce a făcut… Am vrut să țin secretu-n mine cititorule, să nu mai fiu și nimeni să nu știe… Până mi-am pierdut ceea ce credeam a fi credința, și iată, afli tu, iubite cititor.
Citindui din bliblie pe lângă verseturi ce nu le-am înțeles nicicând, porunca a VII-a am reținut-o. „Să nu preacurvești”. Pai și atunci, dacă-ți fuți copilul în cur nu crezi că ai încălca-o, cititorule? Sau ar fi o întrebare retorică, de prisos în cazul de față? Când eu strigam de dureri să înceteze el parcă mai tare se-nfingea.
– Mă doare, te rog… mama… te rog.
– Mă n-auzi să taci, jegosule…
Mă încânta la modul negativ când îmi umplea plămânii de tutun si mirosuri de alcool. Și totuși nu uita nicioadată un lucru. Că totuși era tată și îmi făcea o poftă. În fiecare seară indiferent cum venea, deși știam mereu ce mă așteaptă, el nu uita să-mi aducă câte-un ou de ciocolată. Atât credeam în el ca tată, sau mai bine zis, era singurul motiv pentru care nu l-aș fi împins pe geam.
M-a bântuit mult imaginea lui, atât de mult încât mi-am pierdut și cea mai mica parte din umanitatea mea, însă nu și rațiunea și cum am spus eram perfect stăpân pe nebunia mea… Speram și pofteam la ceva. Ceva ce acel dumnezeu al vostru nu-mi putea oferi. Gânduri curate? Nicicum, cititorule. A gândi curat în lumea în care mă aflam eu înseama să fi slab și futut de toți mârlanii care te fac să ai încredere în ei.
Știu, iubite cititor, te întrebi în sinea ta, ce legătura ar avea faptul că eram futut în cur de mic la propriu, de tatăl meu cu titlul povestiri sau titlul capitolului. Ei bine sunt factorii ce m-au facut ceea ce eram. Da, am zis bine, cititorule, „eram” căci nu mai sunt iar tu citești fragmente dintr-un gând în altul despre cei ce i-am ucis.

Va urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *