Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Vulgar

Pe cine am ucis ( partea 12 )

Partea | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 |

…și iată dragă cititor cum prima-mi victimă ți-o spun. Întâia iubire. Întâia obsesie încă de la 16 ani. Disperare. O disperare pe care o vezi numai la drogați când nu mai au ce vinde pentru bani. Îi doream moartea. Să nu mai fie a altuia. Să-i gust doar eu sărutul ce nu va mai fi. Sau cel ce mi-l imaginam câteodată când mă masturbam în întunericul camerei de după 2 noaptea.
Baia duhnea cicitorule. Duhnea a căcat și a amintiri moarte de-o simplă Corina ce curva părea a fi în ochii celor ce n-o iubeau și obsesie de-o iubire neîmplinită în ochii mei. Faianța colorată de pe pereții din jurul căzii era unsă fie cu sânge fie cu cine știe ce altceva mâncase într-o ultimă istanță Corina. Sângele-i simțeam cum ardea precum cel din mine, pompând înca de după futaiul cel de dinaintea morții sale. Cititorule… După ce-am tranșat-o toată i-am sărutat buzele și i-am băgat capul într-un sac de plastic. N-aveam cum să-i mai fărâm scalpul, așa că am lăsat-o pe o altă dată.
Scena-mi amintea, de o situație, cândva… Când eram mai mic, naiv și pur ca orice copil, mă jucam pe balconul din dormitor. La un momentdat, în blocul de vis a vis o bătânică la etajul 7 se urcase pe balostradă ținându-se de placa balostrăzii balconului de deasupra ei. Era doar în cămașă de noapte, albă ca și pielea ei, și părul șaten vopsit lăsat în vânt. Privise cerul lăcrimând în victimizarea disperării ei, când într-o clipă de moralitate precisă își luase avânt și se aruncaseră în neantul sinelui… Mai exact s-a aruncat de la etaj direct cu capul de asfaltul trotuarului din fața blocului în care se afla. Trist cititorule, știu… Așa și-a dorit să pară.
Legătura dintre Corina și ea era faptul că amândouă erau femei, iar de la femei te poți aștepta la orice. La o adică, cititorule, de ce să se arunce ea de la balcon neîmplinită când o pot împlini eu din orice punct de vedere. Am împlinit-o pe Corina, asta știu sigur.
Capul, dacă te intreba-i cititorule, a doua zi l-am aruncat într-o mașină de fărmat gunoiul a celor de la Rosall , în timp ce staționa la colectarea unor tomberoane din spatele blocului. O noapte-ntreagă am vegheat chipul Corinei dormind în ceva ce nici eu nu cred că este.
Era înfiorător. Când te gândești pur si simplu, cum ar putea un individ atât de dubios și atât de sinistru să ucidă o ființă umană, fără regret, fără remușcări și fără milă. Și să fiu pe deplin sincer cu tine cititorule, mi-a fost milă doar de conștiința mea care mi-o futea Corina la fel de tare și apăsat pe cât se futea și ea de-și lua doza zilnică de însămânțare a unui imbecil școală, de mă făcea să tremur câte-o dată în timp ce o priveam în curtea școlii cum blând pipăia câte-o pulă novice în ale futaiului. Dornica mereu să inițieze tot ce nu era inițiat în arta plăcerii psihice și a futaiului adolescentin încă nedescoperit de câte-un juvenil delicvent. Am urât-o și-am iubit-o în același timp, iar trupul ei plutind în apa rece plină de sânge mi-a ramas veșnic în minte. Mă mai întreb câteodată poate chiar există veșnicia în lumea asta. Poate nu.
Căcaturi se-ntâmplă, sacrificii se fac… O vorbă spusă inteligibil pe vremuri grele. Perspectiva ta, citiorule nu e una de victimă, ci mai degrabă cea a unui dumnezeu. Un dumnezeu neputincios ce doar vede și-ascultă. N-ajută. N-atinge.

SFÂRȘITUL CAPITOLULUI I

Va Urma!

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *