Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Teatru

Partea a doua din piesa de teatru „Ultim cuvant”

Si-o parte a doua spor la citit 🙂 . Jaques

Cornelia : ( arogantă ) Meriți? Și cu ce te-ar încălzi?
Bogdan : ( dezamăgit se îndreaptă spre ea ) Hai să nu fim chiar așa iubito, nu am însemnat nimic pentru tine? ( o prinde de mâini și o privește în ochii, ea îl privește furioasă ) Știu, ai vrut să fiu într-o lesă, ( pauză 3 secunde ) să ascult și să mă supun. Eram într-adevar rebel dar era bine așa cum eram noi. ( îi dă drumu și se plimbă prin încăpere iar ea îl urmărește cu dispreț ) Adu-ți aminte că au fost alții care au plecat din viața ta și nu s-au mai întors, iar eu..

Cornelia : ( întrerupe repezită ) …tu ai plecat de două ori, ce vrei mai mult de atât?

Bogdan : ( reia sigur pe el ) …dar m-am întors. ( se oprește și o prinde iar de mâini ) Trebuia să greșesc de două ori să văd că într-adevar meriți. ( o îmbrățișează, el o cuprinde cu mâinile, ea stă cu mâinile strânse ) Mi-e dor de viața care am avut-o împreună… mi-e dor. ( o sărută părintește pe frunte )

Cornelia : ( îl împinge arogantă ) Să-ți fie! ( pauză 2 secunde ) Să-ți fie, așa mi-a fost și mie cu prietenii mei la câte-o petrecere când eu eram singura. ( sarcastică apăsând pe „noștri” și „mei” ) Prietenii noștri? Nu! Prietenii mei… Care-mi sunt alături. ( tristă ) Se distrau iar eu plângeam în baie căci te iubeam și erai departe. ( pauză 2 secunde stau cu privirea în jos )
( sarcastică ) Vrei să-mi amintesc? Pha! Jura-te! A fost vreodata ceva bun de la tine? ( răstită ) Porcule! Te-am scos din atâtea belele iar tu nici măcar să-mi fi alături n-ai putut… ( plânge ) Ți-ai băgat picioarele, nu odată, de două ori, nesimțitule…

Bogdan : ( iubitor ) Iubita mea, eu, așa cum eram m-ai iubit, m-ai acceptat și m-ai curățat de trecut…

Cornelia : ( repezită întrerupe arogantă ) Băi băiatule, tu trăiești în trecut. Trăiești in poveștile tale triste în care numai crezi ca-ș fi a ta. ( arogantă ) Jura-te! N-ai știut să vezi ceea ce eu făceam pentru tine…

Bogdan : ( reia încrezător ) ..m-ai curățat de trecut. ( o prinde de mâini ) Și câte ți-am suportat, aaah și câte mi-ai făcut la rândul tău, și am trecut peste pentru că știai bine, deși nu vedeai, simțeai că te iubesc. ( oftează ) Nu puteam să-ți arăt cum tu reușeai să-mi arăți mereu dar te iubeam și te iubesc… iubita mea.

Cornelia : ( recalcitrantă își retrage mâinile ) Ce? ( pauză 2 secunde ) Ce mă? Ce-ai mă, ești autist? Jură-te că ți-am făcut eu vreo fază! ( scârbită ) Nu ți-ar fi rușine?

Bogdan : ( trist și iubitor ) De ce, iubita mea?…

Cornelia : ( întrerupe cu tonul ridicat ) Încetează cu apelativele astea…

Bogdan : ( încercând să fie dur ) De ce Cornelia? ( o prinde de mâini și o privește iubitor ) Nu tu mi-ai întors spatele și ai plecat atunci la metrou? ( oftează călduros ) Iubita mea, mi-ai întors spatele și m-ai lăsat atunci când nu am auzit ce-ai spus; ( precipitat îi dă drumul mâinilor și se întoarce cu spatele ) ori eu nu am trecut peste? Sau aroganța cu care mă tratai într-o perioadă, că până și ai tăi prieteni îți spuneau s-o lași mai usor, nu era dovadă că te iubesc înferent; ori ziua aceea în care te-am rugat să vii cu mine la petrecerea aia la Intermacedonia și m-ai refuzat nu am trecut peste?

Cornelia : ( arogantă ) Mda, te-ai îmbătat și m-ai făcut de căcat la telefon…

Bogdan : ( întrerupe încrezător ) …și-atâtea, și-atâtea. Dar nu e bine, nu? Să vezi numai ce-i rau? Eu mi-amintesc numai ce-afost bun între noi…

Cornelia : ( întrerupe; tristă se pune la pieptul lui ) …eu nu vreau să te mai iubesc, nu mai vreau.. ( îl privește de la pieptul lui )

Bogdan : ( o sarută pasional )…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *