Beniamin,  Postări neinteresante

NU

Sa nu te miri de aceste randuri, sa nu te intrebi de ce din nou am scris. De ce am scris aici… etc. Sa nu-mi mai spui ca nu te cunosc. Am doar niste cuvinte de care ma lipesc. Din cuvinte te-am castigat si din cuvinte ma hranesc, si tot din cuvinte urasc faptul ca imi cred propriile cuvinte.
Tu nu stii… N-ai nici cea mai vaga idee cuvintele mele unde m-au dus, si unde sunt acum datorita lor. Am plecat de atatea ori, am avut curajul sa dispar. Curaj pe care probabil nu-l mai am. Curaj pe care tu nu-l ai…
Nu iti este de ajuns tot ceea ce ofer, tot ceea ce pentru alte persoane ar putea fi tot. Este tot. Cuvintele altora sunt mai importante. Urasc cuvintele. Prefer sa fiu orb… Urasc cuvintele, prefer sa fiu surd… Urasc cuvintele, prefer sa fiu mut… Si din cuvinte prefer sa nu-ti mai spun nimic.
As putea sa am grija de tine, as putea sa te duc acolo unde femeile din povestile mele au ajuns mereu. Pot sa iti ofer tot si mai bine decat nimicul pe care-l preferi, ambalajul ala lucios. Daca sunt ieftin nu inseamna ca sunt defect. Dar privind mai bine, rebut e doar o alta eticheta de-a mea.
Normal ca nu pot face nimic, nu ma primesti in viata ta, nu sunt demn de a fi prezent. Ce-ar spune lumea, daca ar fi stiut cineva, ca noi schimbam o vorba? Dar ce-ar fi zis dac-am fi plecat amandoi? Sau stai, tu nu te plangi ca n-are cine sa te asculte, tu te plangi ca nu te asculta cine vrei tu iar eu n-am cum sa-ti ofer ce cred eu cred ca-i mai bine cand tu preferi constienta ceva gresit numai sa fie de la minciuna aia la care tragi mereu… Nu eu sunt cel care trebuie sa se trezeasca, tu esti cea care viseaza. Trezeste-te!
Nu te mai intreba unde vreau sa ajung. Nu vreau sa ajung nicaieri, nici macar in patul tau. Nu mai vreau sa ajung nicaieri, vreau sa ma opresc, vreau sa ma tii de mana, vreau sa ma salvezi din nebunia si durerea asta. Sa ma eliberezi de greutatea asta singura, de lipitorile astea care ma sug de tot ce mai am bun din mine si daca ai fi stiut… Dar nu-ti cer mila.
Nu sunt cel mai sfant om, dar niciodata n-am sa mor, si de asta mi-e teama. Mi-e teama sa traiesc singur, probabil de asta iti mai scriu din cand in cand. Sa ma mint ca poate o proasta acolo mai citeste. Simte-te…
Nu sunt doar cuvinte in viata mea. Ma folosesc de ele sa ma ascund, lucrul asta nu l-ai citit. Ma ascund, de ciuda si ura, n-ai nici cea mai vaga idee ce inseamna sa traiesti si sa tragi din greu pentru nimic. N-ai nici cea mai mica idee cum e, tu doar traiesti in speranta in care un ambalaj care te foloseste iti va da atentie. Mai si minti, si stii bine la ce ma refer.
Da-mi voie inca o data sa te citez: „Auzi! Tu nu esti nimeni sa-mi spui tu mie ce sa fac sau cum sunt. Nu ma cunosti, hai poate te fut in gura!” Exact! Nu sunt nimeni, si chiar asa un nimeni isi ofera viata pe tava poate si mai mult iar tu te incapatanezi sa mai vezi altceva inafara de ambalaje. Si ce stii tu mai bine sa zici, sa te scuzi si sa te faci ca uiti: „Poate e mai bine asa!” NU!
Apropo de NU-uri, ironia se face ca eu sunt obisnuit sa zic DA iar tu NU. Ar trebui sa invat sa spun NU, sau nu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *