Iubirile mele,  Poveşti,  Prietenii mei de pe Voce.ro

Love

Ma aflam intro zi de toamna pe straduta dinspre casa mea,veneam de la scoala…ziua aceea era superba…era de nedescris…soarele cu dinti ne incalzea pe toti din atmosfera recea vremii, pe mine, pe trecatori…pe copii ce jucau mingia in mijlocul streadutei, chiar si pe cei doi porumbei ce se umflau in pene la orice adiere de vant,care sufla frunzele aurii de toamna pe strada unde el alerga zilnic. In ziua aceea eram mai feminina decat in orice alta zi …radiam chiar…iar el imi dadea motive sa devin provocatoare.
Cum timpul se scurgea el nu ezita orice fel de abordare cu cei din jur salutand pe oricine , el era genul de om fericit si bucuros care se mandrea ca traieste …dece oare nustiu nici acum …Il priveam atenta zi de zi cand il observam alergand pe strada si stiam sa ma fac neinteresata de orice fel de abordare din partea lui dar atunci vroiam sa-l amagesc , zambind pe sub mustati la zambetele lui disperate , din buzele dornice de sauratie ai alintari ce numai o fata ca mine i le putea darui…si ma pierdeam in ochii lui, o nonculoare malefica de negru inchis , acoperiti de niste gene lunugi de tanara domnisoara si sprancene groase ca de barbat puternic …avea funtea lata …era un semn ca e un om cu cap si nu umbla cu jumatati de masura asa cum umblau alti baietei cu ganduri de iubiri timpurii sau cumparate…alerga in acelasi treining zilnic , si mereu curat ce-l imbalsama mereu cu ce-l mai dulce parfum ce ma cucerea dintrun singur gust….
Cand am trecut si l-am privit s-a oprit brusc …eram la 200 metri de el … mi-a zambit si mi-a facut din mana , eu i-am intors privirea intrun mod rusinos si copilaresc pentru ca-l placeam si ma intimida iar el izbugnise-n hohote …stia cu cine are de-aface …ziua era scurta,din ce in ce mai scurta si nu aveam timp de pierdut asa ca mi-am vazut de drum inainte…spre casa …spre realitatea mea …iar el si-a continuat drumul …
Simteam briza in spate ma tot intorceam sa vad daca e el dar nu …vantul ma rascolea cu prezenta lui in jurul meu si ma hranea cu parfumul lui dulce …eram inbujorata …mi-era frig …desi eram infofolita de fularul lung ce un alt amagit mi l-a oferit amintire ca sa nu-l uit desi l-am pastrat doar ca sa nu mi-l amintesc …ce ironie…

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *