Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Jurnalul Iubirii îndepărtate ( repost and edit )

Dragă Jurnal. Astăzi i-am spus adio în felul meu scriitorului misterios ce l-am iubit neîncetat până în clipa de față, și încă-l mai iubesc. Mi-am dat seama că e doar perfecțiunea pe care mi-am imaginat-o mereu, era ceva mai mult decât îmi doream. El știa tot, nu stiu cum, iubite Jurnal, nu știu dar știa iar eu îl iubeam poate mai mult decât credea el vreodată; n-am apucat să-i dovedesc.
Zilele treceau și îl iubeam din ce în ce mai tare deși era departe, eu la Cluj iar el în București. Cat de misterios era când l-am cunoscut; eram pur și simplu îndrăgostită de vocea lui când îmi vorbea la telefon, știam că fiecare cuvant al lui mă aprinde și nu puteam apoi mai închid un ochi la somn. Mi-era veșnic în gând iar el știa tot, fiecare pas pe care îl făceam, fiecare gând pe care îl gândeam, fiecare pagină pe care i-o dedicam lui… Vroiam veșnic să îi fiu alături.
Mă enerva cumplit când răspundea mereu cu “fie” sau “căcat” dar îl iubeam mai mult doar pentru că îmi răspundea așa la orice lucru care întram în discuții în contradictoriu. Îl iubeam mereu când îmi spunea cu o așa certitudine ce-i drept adevărată, “minți, și amândoi știm asta” . El știa totul, mai multe decât ai știut tu vreodată. Îți scriu pentru că vreau să-l uit, vreau să-mi uit perfecțiunea, vreau să uit că mă aprind la orice e lagat de el, de numele lui, de articolele lui, de vocea lui, de viața lui.
Ții minte, iubite Jurnal, când mă îmbătam și-l sunam, iar el, șarpele, profita și mă chema la el apoi eu inconștientă și beată atât de iubirea pentru el cât și de alcool, eram în stare să ajung la el, dar mă ținea mereu Alexandra, prietena mea în frâu. De ce era atât de misterios și totodată deschis, n-a fost întrebare pusa de mine să nu-mi fi răspuns. Eram geloasă ce-i drept pe Alexandra. Îi iubea ochii, puțin mai aveam și-mi compăram lentile doar să îi fac pe plac și să-mi iubească și mie ochii.
Cum de știa totul? Au fost nopți întregi în care vorbeam ore-n șir la telefon visând la o bucățică de amor cu el… Știa ce să-mi spună să mă aprindă în clipa aceea, acum eu vreau sa uit. El era prea departe iar eu cedam câte-un pic, câte-un pic. Numele lui era peste tot, pe cărți, pe coperțile caietelor, pe telefon, peste tot era el… Îl iubeam și-l iubesc, iubite Jurnal… El știa tot, și-acum vreau să-l uit. Îl iubesc și-l vreau lângă mine… E departe… E al meu… Sunt a lui… Ce să fac iubite jurnal? Ce să fac? Ajută-mă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *