Perspectivă feminină,  Postări neinteresante,  Poveşti

Jurnal de iubită (2)

| Partea 1 |

Și-a plecat a doua oară din viața mea… Atunci am crezut că totul se sfârșește pentru mine. Mergeam la scoală doar să mă prefac, iar pauzele le plângeam la toaletă. Petreceri la care eram amândoi invitați și nu puteam merge cu el. Prietenii mei se distrau cu iubiții sau iubitele lor iar eu suspinam afară la un pachet de țigări după el. El care probabil atunci și-o trăgea cu aia…
  Atâtea planuri… Un căcat de viitor. Cum? Cum am putut să fiu așa de oarbă și să-l las să mă calce iar în picioare? Cum?
  Ziua în care l-am primit din nou în viața mea, a fost una ploioasă. La fel de ploioasă era și cea în care l-am cunoscut pe cel ce mă face acum fericită. Cea mai fericită…
L-am sărutat inimos, chiar de eram încă dură cu el, dar nu-i rezistam. Simpla lui prezență mă ducea departe. Era slăbiciunea mea și știa bine cum să se folosească de treaba asta. Probabil că de aceea nu mai vreau să-l vad. De ce să-l văd? Să-i cedez iar și să mă distrugă mai rău decât a făcut-o. Ooo nu… Nu va fi așa. Nu mai sunt eu, aia cea naivă care crede în orice cuvânt spune el. Nebunul de el…
    Întotdeauna am ținut să fie punctual, la ora exactă să fie acolo unde am stabilit cu el, deși cât am fost cu el întârzia mereu, după ce nu mai eram a lui devenise punctual. Își încearca norocul cu vreo schemuță de-a lui. Sunt o domnișoară manierată, puternică și inteligentă, fata pe care nimic și nimeni n-o poate doborâ… Acum, nici măcar el, n-o mai poate face ca înainte. Nu mai au aceeași putere cuvintele lui, dulci, cu care mă vrăjea. Știa să întoarcă povestea cum dorea el, dar acum nu mai e așa. Nu mai vreau să fie așa…
   După ce l-am sărutat, el m-a așteptat până am ieșit de la meditații. Trei ore a stat în frig și în ploaie iar eu tot nu l-am înțeles. Și ce era de înțeles? Atunci îi mulțumeam lui Dumnezeu că lucrurile reveneau la normal. Greu dar erau. Nimeni nu-l mai dorea prin preajmă, după ce mi-a făcut. Nici colegii mei, nici fratele meu care numai pe el l-a acceptat din toți. Acum îl acceptă pe cel cu care sunt eu fericită, cel la care n-am sa renunț pentru nimic în lume. Nu așa cum am facut-o când l-am cunoscut pe el. L-am părăsit pe cel cu care eram că să fiu a lui… Vrăjită de cuvintele lui…
    Îl iubeam atât de tare și atunci, deși voiam să-l pedepsesc, să-l fac să-și dea seama de ceea ce a făcut fără ca el să plece din nou. Nu voiam să mă mai conducă, nu voiam să mai aibe stăpânire pe mine cum avea el mereu… Niciodată nu a scris nimic despre mine aici. Niciodată! A scris despre toate cu care a fost, toate care și-au bătut joc sau care l-au lăsat când îi era lumea mai dragă, dar un cuvânt n-a scris despre mine. Chiar și despre cea pentru care m-a lăsat de doua ori a scris… Și crede că dacă va scrie acum rezolvă ceva? Eu am mers înainte… Sunt fericită cu cine sunt. Aș vrea și n-aș vrea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *