Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Jurnal ( 9 )

[MEDIA=20]

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

Partea 5 | Partea 6 | Partea 7 | Partea 8

Draga jurnal, ti-am spus cu timp in urma ca tu esti cel ce ma incalzeste in timpuri disperate din viata mea, ca ajung in momente in care-mi spun in gand sau poate tie ca singura scapare e moartea. Tu mi-ai dat puterea sa trec peste ce, probabil, mi-ar fi distrus si mi-a distrus jumatate din viata.
Singur…stii bine, tu jurnalule, ca nu puteam trai singur desi am plecat din singuratate am ajuns in una mai cruda, plina de judecati, plina de ura si ostilitate, pe care tu candva o aveai fata de mine ca nu-ti spuneam ce poate eu simteam pentru tine si inca mai simt… „stii?”
Mi-am iubit cuvintele…”fie” sau „cacat”, …”stii”-ul ce ma bantuie acum din mintea unei femei maritate reusesc usor sa-l indepartez pe zi ce trece ce aflu mai multe despre viata cu voi. Cu tine. Cu mine.
Ti-am gresit vreodata,jurnalule? Ti-am spus vreodata ceva cand tu ma rugai? Ura de moment imi trecea, stiai bine, imediat de inchideam ochii in somn. Sau asa stiai, iubite jurnal, ca eu dormeam dar de fapt somnul cu zilele sau cu noptile nu mi-l faceam de teama ca poate va fi ultimul. Ultimul somn cu tine, jurnalule.
Reprosurile le voi tine pentru mine, iubite jurnal, si inchid ochii cum fac mereu… inchid ochii si „inghit limba” sa nu vad, sa nu aud, sa nu vorbesc, sa nu stiu desi stiam, auzeam, vedeam, vorbeam…
Oare tu, jurnalule, ma consideri indeajuns de bun? Oare tu vezi ce fac, caci tot cu tine raman desi imi rup inima de altii, altele, altceva, altundeva… de alta lume…
De-ai fi o femeie, jurnalule, as face un copil cu tine… iti multumesc.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *