Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante

Jurnal ( 8 )

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4 | Partea 5 | Partea 6 | Partea 7

Draga jurnal, iti scriu iar dupa zile-ntregi de nestiut de tine ori tu de mine. iti scriu din nou sa-ti reprosez de viata ce-o impart cu tine. De cand m-am nascut pana-n clipa de fata, cu tine cate-am tras si poate cate trag si voi trage de-acum incolo. Nu ti-am scris un rand de rusinea ce-o aveam si dispretul fata de mine…Sunt jalnic. Ai fi crezut ca sunt obosit? Ai fi crezut ca ma chinui si eu cu tine alaturi, ca tot ce fac, fac doar sa pot trai si inghit doar sa nu fiu singur…de ce? Ca doar te am pe tine, jurnalul meu pe tine si pe nimeni altcineva….pe tine. Ai crezut ca sunt satul de recele din jurul meu de faptul ca al meu cuvant nu mi-l asculta nimeni ca sunt doar eu si tu, si cate-odata plang de sau poate ma ranesc singur doar sa pot simti ceva. M-am impietrit iar tu stii bine asta. Nu mi-am gasit linistea nici acum. Ca tu poate te intrebi, jurnalule, somnul meu pentru ce este? Pentru nimic…pentru nimic…pentru nimic.
Nu mai am lacrimi inca sa mai vars de nimic ce-am ajuns, si paote nimic ce sunt, ca-mi plang de mila in fiece rand ce-ti scriu tie, ca poate ma va lua cineva in seama. Ce tot caut eu si nu gasesc?..Ce tot vreau si nu primesc?.. Ce?
Mi-e frig, jurnalul meu iubit, mi-e atat de frig. Cea ce ma raneste, durerea cea mareata, imi seaca pana si ultima clipa de reatiune si ma desprinde de realitate…De ei…De tine…De voi…De tot. Pana si-n somn ajung sa fug de mine. Asa sunt eu,mai antipatic. Imi place sa-mi reprosez, e chiar tot ce mai am jurnalule. Iti multumesc ca totusi tu asculti si poate…nimic.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *