Dor,  Gânduri,  Postări neinteresante,  Poveşti

Jurnal ( 5 )

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

Partea 5

Buna seara draga jurnal. Te salut intr-o a cincia oara in viata mea. Spunandu-ti tie ca atat de greu imi e sa-mi spun oful, ca nici zile nu mi-as mai dori sa am. Mi-am luat in acea seara ce-aveam de pret muncit de mine. Laptopul, telefoanele si-un tricou. Tremuram, de parca inviase raposatu-mi tata din morti, ascultandul pe individul ce se credea tata urland in reprosuri angoase din viata lui la adresa mea. Mama-mi ca nu era, se dispera, saraca de ea, sa nu ne piarda pe niciunul. Cum sa nu ne piarda pe nici unul cand cel ce trebuia sa-mi fie tata, sa ma indrume, sa ma invete, sa ma creasca ma loveste cu salbaticia placerii inconstiente ale bauturii dintr-o noapte oarecare. N-am stat pe ganduri, mi-am luat rucsacul si-am parasit cea dintai casa in care poate am crescut si-am tras cu chin sa mai traiesc.
Jurnalule iti spun tie ca-mi esti mai presus ca tot poate in unele clipe cand n-am cui sa-i vorbesc, si stiu ca poate verbele-mi prea crude te mai sperie si pe tine intr-o noapte in care-ti povestesc.
I-am spus sa plece cu pofta ce-o avea pentru painea poate cea de toate zilele ce-o poftea cu mare dor. I-am spus ca plec si-l dau intr-o judecata ca altii sa vada ce nesimtire si-a ascuns fata le lume. Eram satul, jurnalule, eram satul, caci, vesnicul repros ce el mi-l tatuase-n gand mi-l aplica in orice ocazie avea de a schimba poate 2 vorbe intr-un an de zile, si-acelea tot de ura. Vroiam sa plece, sa nu mai aud de el si de nebuniile lui. Ori eu, ori el. Voi fi eu, asa mi-am spus in gand, cand am decis cu-n an in urma, asa am vrut si-acum, sa fiu eu, sa plec si sa scap de tot. Dar m-am intors mereu… de ce?

Va urma

8 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *