Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante

Jurnal 20

Jurnal

| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |

Mă refugiez în scris şi zi de zi o fac diferit. Diferit de tot ce scriu, diferit de tot ce simt, diferit de tot ce ştii tu, sau altcineva sau chiar diferit de ceea ce ştiu şi eu. Aş vrea şi eu să trăiesc o poveste fictivă ca şi tine, să simt că ar exista cineva-ul ăla acolo exact aşa cum ar trebui, sau să îmi impun ceva să merg mai departe cu zâmbetul pe buze, să neg trecutul şi să îmbrăţisez prezentul. De viitor nu mai vorbesc.
Eu nu ştiu decât să fiu copleşit de dor şi de pofte… M-am săturat să ofer şi să nu primesc nimic în schimb. Să trăiesc din minciunile mele.
Imaginează-ţi cum ar fi să… Fugim? Cum ar fi? Cum ar fi ca nebuia în care picăm câteodată să ne ducă precum valurile din mare-n larg? Ţi-aş face aşa comparaţii mereu, numai să întelegi.
Mă enervez de multe ori când am dreptate, mă enervez de multe ori când totul e împotriva mea, mă enervez că am răni pe care nu le pot vindeca şi mă consum la orice nimic. Şi cui să-i spun că nu am cui? Cine să nu mă judece şi cine să mă asculte? De multe ori nu am vocea cui să o ascult decât pe-a mea. Dar nu-i nimic, am poveştile mele, am rândurile mele de nebunie în care eu ştiu ca acolo am tot, şi fluturii din stomac, şi cerul sub care plutesc precum un visător, acolo am poveştile care le-am trăit.
Într-un fel sau altul aş vrea să-ţi spun adio. Să-ţi spun că vreau să plec odată cu poveştile mele. Să-ţi spun că-ţi mulţumesc pentru clipele în care m-ai făcut să visez sau să zâmbesc gândindu-mă la o altă poveste cu noi pe care nu aş vrea s-o scriu. Nu mă aştept să înţelegi, nu îţi cer un sfat, nu îţi mai cer nimic decât să mă asculţi. Nu mă întreba cine sunt, nici eu nu mai ştiu, şi neg cine aş putea fii să nu-mi fac rău.
Aş vrea să ştiu dacă dispar ce ar fi? Cine ar fii curios să întrebe de soarta mea, sau unde m-am dus, cum de am dispărut? Aceeaşi curiozitate o avem toţi, până şi tu o ai… Şi când n-aş fii îţi spun unde mă poţi găsi, uşor şi repede. În zilele de vară sau toamnă, după masă, când soarele apune, într-o gară aglomerată o să apar; în poveştile mele unde nebunele mele îşi fac de cap mă vei găsi; într-un tren pe culoar; într-o piesă lentă sau… Sau…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *