Gânduri,  Muzica nopţii,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti

Jurnal ( 2 )

[MEDIA=3]

Partea 1

Partea 2

Inconştient acceptam durerea, zilnică din vaporii alcoolului emanat de firea lui ce semăna a tatăl răposat. Era dezgustător. Patetic. Jalnic. Infiorător. Dar înghiţeam în sec ceea ce simţeam şi mergeam înainte fără ca alţii să ştie ce sufăr înăuntrul meu sau ce s-a întamplat vreodată sub acoperişul meu.
Trebuiau cumpărate două pâini, cum naiva mamă-a poruncit, în dimineaţa prea obosită de vară. Jurnalule…oare eu nu eram într-un obosit al dimineţii şi nu am putut auzi destul de clar?; căci banii din restul ce mi se cuvenea nu-mi erau spre tentaţie. Am plâns….am plâns că n-am minţit în ziua aceea. A fost o singură pâine ce-a trebuit să-l aprindă în seara aceea; mamă-mi ce era deloc, şi-a îndreptat vocea spre ultima treaptă a volumului şi-a strigat c-o gură-nfometată, strigând după a doua pâine a lui Dumnezeu. De unde era să-i scot o a doua pâine, din gânduri amintindu-mi doar de una, de unde?
Nu era prea frumos s-o rezolve sinea mea cu idei venite rapid, căci individul, din neant şi-a prins grai şi s-a răstit. Intelege jurnalule că-mi amintesc cum răposatul taică-meu urla de zori că nu avea mâncare şi ciorba îi zăcea în faţă, şi-ntr-un apoi s-o zvârle-n noi fierbinte cum era să ne pârlească vrând. Aşa mi-l aminteam când individul şi-a prins grai.
Nu l-am jignit într-un veci pe el jurnalule, deloc, iar el îmi aruncă vorbe de ocară? El…un străin care eu l-am primit că eram mic şi naiv el cumpărându-mi dulciuri şi jucării, cea mai grea ispită a mea; străinul ce mi-a continuat viaţa în bătaie după cel dintâi tată ce-a murit. In vecii să ard de-am spus eu vre-un cuvânt de ocară când el nu era în preajmă, în veci să ard de l-am vorbit vreodată când am fost întrebat de el. Eu m-am minţit pe mine. Ziceam că-i tată dar n-a fost să fie…Plâng jurnalule, plâng.
Cu glas ameţit, vapori de vin oţetat, urlând la mine mă prinde de mână şi mă zvârle într-un afară, fără plata bunului, ca eu să-i aduc pâinea poate cea de toate zilele, pâinea ce el poftea să o mănănce în acel moment, şi iadul m-ar arde acum de el n-avea o pâine-n casă. .

Va urma