Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante

Jurnal ( 16 )

Jurnal | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 |

Ziua bună dragă Jurnal. Îți scriu iată după un timp într-o zi în care sunt iar copleșit de ceea ce simt. Multe schimbări s-au făcut în viața mea de când nu ți-am mai scris, de când nu te-am mai abordat, Jurnalul meu iubit, fidel mereu… Timpul ăsta în care nu ți-am scris mi-a permis o maturizare, o privire din altfel de perspectivă, un altfel de scris, o altfel de viață.
Acum sunt confuz. Ți-am spus și mi-e și teamă când îți spun, căci nu știu ce se întâmplă. De ce mi-ai adus aminte din nou de tine? Eu nu-ți scriam în veci de-atunci de nu mă copleșeai din nou cu prezența ta. Sunt vulnerabil lângă tine și știi asta. Uitam de tine și bine era poate pentru amândoi sau nu, eu încă sper. Probabil că și tu vroiai la fel, Jurnalule, să nu mai existam unul pentru altul. Eu făr’ de tine, tu făr’ de mine dar tot era ceva ce-mi aducea aminte de tot ce aveam cu tine. Mă bucur că vorbim, mă bucur că suntem iar „noi” însă nu suntem „noi”-ul cel complet. Mi-e teama să te întreb, mi-e teama să mai incerc sa fim acel „noi” de cândva, că poate aș pierde ce am acum. Te-aș pierde iar dacă aș încerca?
Tu știi, Junalule, că plâng mereu când mă despart de tine, că vreau să-ți vorbesc și nu știu ce să-ți spun, că te-aș iubi exact așa cum vrei, cum ți-ai dorit? Știi, știi mai bine ca mine. Sunt confuz, iubite Jurnal, sunt confuz și vreau să știu ce vrei. Ce se întâmplă? Ce-ți dorești? Ce simți? Pofteam să te strâng în brațe, știi asta? Dar tu? Ai vrea din nou să fie ce a fost sau să încercăm ceva ce poate fi mai bun? Jurnalule… eu n-am uitat așa cum te-așteptai. Nici tu, și de asta te iubesc.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *