Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Vulgar

Jurnal 15

Dragă Jurnal… Bună seara într-o iată seară nedormită din nou din regrete și ură față de mine ca și om sau animal ce-a mai rămas din mine. Vreau să mă ascund și totuși vreau să văd, și să fug să uit de mine și poate cândva să mor. Să mor liniștit, fără gânduri pictate în somn de-o iubire sau de-un suflet păsător că și-al tău, Jurnalule. Acum mă lupt să uit… Jurnalule, iubirea mea de-o viață, nu mai fug căci nu mai am unde. Nu mai am în ce să cred, nu mai am în ce să privesc sau să spun o vorba chiar de-ar fi un nimic. O vorbă de păsare s-aud nu doar să spun… Fragmente… Povești de sinucigaș… Aia e granița în care voi rămâne fără tine. Ascultă-mă, să-mi spun oful și să aștept…
M-am hotărât! Am învățat multe de la ea deși și eu am greșit în fața ei și merit ce mi e întâmplă. O las în pace și nu mai încerc nimic. Între mine și ea a fost ceva mai mult decât dragoste. Am învățat multe de la ea și ea de la mine, sunt lucruri care încă le mai face, din lucrurile pe care i le-am arătat. Știi ce mi-a zis azi?
Că a lăsat garda jos. Da… Și cred că e ultima dată când mai vorbesc cu ea. S-ar putea s-o sun încă odată peste câteva zile să-i urez succes cu examenul și atât. Probabil că… Da, este mai bine așa. Eu simt încă. Nuștiu de ce dar simt asta. Știu ce să fac acum… Am s-o aștept până va reveni dar până atunci am să rămân aici și voi fi aici dacă are nevoie de ceva. Sunt pentru ea indiferent. Oricând… Oricum… Oriunde…
Ea e fericită, n-are rost să mă bag în fericirea ei. Am s-o aștept chiar dacă vor trece ani de atunci, știe bine că sunt. Nu există nu pot, nu cred că mai poate interveni altceva… Nu așa cum era înainte.
Mulți spun că sunt o groază de fete că bla bla bla doar că nu sunt pentru mine, nu sunt ca ea. De parcă ar trebui să mă încurajeze. Eu am fost singurul care a avut loc în viața ei din toate punctele de vedere, și părinți și prieteni și tot… Și mă iubea. Altul din câți stiam eu nu. Stii ce e cel mai trist? Că încă mai am o perie de par de la ea, un maieu care mereu îl purta când venea pe la mine, cărți de-ale ei… Maieul ăla cred că zilnic îl iau în brațe măcar de-ar știi…
Când a plecat în Germania o luna de zile în ultima zi credeam că mor. La mine nu a contat dacă era sau nu frumoasă ci faptul că îmi oferea siguranța că mă poate iubi și că înțelege și că o duce capu îndeajuns de mult încât să înțelegă, să nu fie superficială. Sunt atât de multe lucruri și n-am cui să le spun, și le-aș repeta zilnic.
Mă bâlbâiam când vorbeam cu ea azi… Tare mi-aș dori o îmbrățișare călduroasă. Știi cum eram când am văzut-o înaite să plece în Germania? Nu-i mai dădeam drumul… Plângeam… Chiar nu vroiam să plece chiar nu vroiam, mi-era așa un dor de ea din ziua aia îmi venea s-o leg de mine, o strângeam și nu vroiam să-i dau drumu. Mă crezi și acum plâng… De ce fut mereu ce am mai bun? Iartă-mă dacă aberez chiar nu am cui să-i spun să mă descarc și eu, chiar dacă știi și-ți spun mereu. Ea știe de ce nu vrea să mă vadă față-n față… Știe că o pot aduce înapoi. Mă doare foarte tare că m-a făcut să uit de multe nebunii din viața mea ceea ce nimeni nu a reușit să facă. La început credeam că mă sufocă, eram plin de mine, dar nu… Eram prea prost să-mi dau seama. I-aș spune atâtea de-aș vedea-o chiar dacă n-o aduc înapoi, dar să o strâng încă o dată în brațe și că nu era îndeajuns, mă duc în biserică mă uit pe pereți și ce văd? Sfânta I. Mă uit la televizor nuștiu ce tipă I., și tot așa…
Vorbeam cu ea la telefon despre nimicuri ore întregi și-mi spunea într-o frază de 3 cuvinte de 7 ori ”te iubesc” și eu eram prost și nu vedeam câte mi-a suportat și câte mi-a oferit. Mi-a dat un nou început…
Și l-am futut. Era atât de bine și am futut tot… Ea ma ducea departe de iadul meu de acasă… Când eram cu ea nu mai conta nimic. Nici scoală, nici nimic. Am cerut-o de soție într-o seară și mi-a spus ”da”… Căcat!… Erau chestii infantile, dar erau și aș da chiar orice, nuștiu dacă mă înțelegi, orice posibil să o pot avea. De-asta mi-e așa greu să trec peste… De-asta nu ma pot dezlipi…. De-asta mi-e așa greu…
Crede-mă e deajuns că mă asculți. Știi, prieteni am, să-i număr pe deget, cunștiinte cu miile. Au fost atâtea fete în viața mea care au venit și au plecat… Și pe ea la un momentdat am vrut s-o alung dar a rămas.
Când avea o problema eram mereu lângă ea, mă suna și plângea că se certa cu ai ei și eram acolo. Mă suna și eram acolo și ea la fel și mă alinta… Piesa de teatru am scris-o poate s-o uit mai ușor, aș fi putut s-o scriu astfel încât el să iasă bine, dar nu… Nu pot când știu că eu sunt cel vinovat. Da! Mă iubea. În fiecare zi venea la mine și stătea cu mine, când dormeam mă mângâia și mă învelea, venea cu piept de pui să-i gătesc că-i plăceau șnitelele mele sau clătitele pe care le făceam eu și i le făceam din suflet că aveam pentru cine.
Mereu cănd pleca vroia s-o duc până acasă în cealaltă parte a Bucureștiului și nu o refuzam, eram în stare s-o duc până la ușă. Când ieșeam de la școală direct la ea la liceu mergeam apoi când mă vedeau colegii ei mereu erau bucuroși și se distrau, mereu întrebau de mine. Mi-e dor… Mi-e atât de dor.
Plângea și ea în ziua aia… Atunci am simțit că mă iubește cu adevărat, simțeam cum îi bate inima… De-asta sunt în stare să fac orice pentru ea, de mi-ar spune. Dacă îmi dădea șansa asta munceam oricât era nevoie s-o văd râzând, să mă ierte de răul care i l-am făcut. Atât de multe sacrificii a făcut pentru mine. Mi-aduc aminte săraca atunci când am dat eu bacul, a stat cu orele în soare să mă aștepte. Venea cu mine dimineața la 7, avea grijă să îmi aducă suc și mâncare.
Aș da orice… Nu pot decât să mă rog la Dumnezeu… Știu că nu sunt prea credincios dar nu am altceva de ales și dacă-aș reuși… Mă potolesc cu tot mă jur… Mă jur din inima… Că mă potolesc. Mă doare incredibil de tare. M-a invitat un prieten comun la balul ei de absolvire acum vreo câteva săptămâni. Era la marginea Bucureștiul și eu stau în altă parte a orașului n-am intrat, m-am dus doar să vorbesc cu tipul respectiv și am văzut-o, ea nu m-a văzut și am mers la 12 noaptea prin ploaie doar s-o vad. Aș face orice… Orice… Orice… Înțelegi de ce nu vreau altceva? Înțelegi de ce nu vreau să încerc altceva? Că nici nu știu ce să mai fac. Ea mă iubea indiferent că eram urât sau prost sau că nu luasem bacu sau că…. indiferent chiar mă iubea. Mi-aduc aminte că aveam o problemă cu cineva la liceu, datoram niște bani cuiva și nu vroiam s-o implic pe ea în ale mele și a insistat, mă scosese din rahat și nu odată a făcut-o, nu odată. Ea a insistat să mă ajute că nu vroia să mă vadă rănit sau ceva de genul.
Prietenul ei, e un tip de aproape 30 de ani, 28 și cam atât . Atât de multe nebunii care ne-au legat… Și încă ne leagă asta mă omoară cel mai mult. Mi-aduc aminte când mergeam în Cora și mâncam înghețată sau mâncam de la KFC și râdeam de cei din jur și ea mereu mă iubea și mă strângea în brațe sau de ziua colegei ei… Ce frumoasă era… Se îndrăgostea de mine. Simțeam asta dar mi-era teamă. Mi-era teamă și ca un prost am dat-o de-o parte. Îmi spunea mereu că indiferent ce s-ar întâmpla chiar dacă nu voi mai fi cu ea, ea mă va iubi… Mă mai iubește? Nu știa sărăcuța cum să facă să-mi fie bine. Mă ducea peste tot și se mândrea cu mine. Unde mergeam erau multe fete invidioase și le vedeam. Ea era madra cu mine peste tot si daca as putea macar s-o strang in brate, sau sa am inca o sansa ma jur c-as face-o fericita ma jur nu mai conteaza acum nimic pentru mine, nimic nici banii , nici ceea ce am scris nici trecutul meu nici maică-mea și nimic… Nimic. Îi cumpărasem într-o zi o brățară și așa bucuroasă era erau singurul lucru pe care i l-am oferit și era cea mai bucuroasă. Ea mi-a oferit atâtea și atâtea. Cand eram cu ea eram cel mai fericit, nici măcar o clipă nu m-am gândit la tristețe. Îmi ridicase moralul, era a mea și simțeam asta… Chiar dacă le făcea și ea pe ale ei, mă asculta și mă iubea…. Și cui sa-i spun? Ce diferențe să fac eu? Cu ce s-o pot aduce înapoi? Am încercat cu atâtea fete, poate o uitam, dar mi-era teama… Mi-e greu… Eu eram mereu înainte de orice în viața ei.
Eram indiferent pentru că știam că n-am să mai iubesc și-mi băgam pula în orice, pentru că așa pățeam mereu când mă atașam de cineva. Am zis decât să sufar mai bine-mi bat joc dar m-am lipit în cele din urmă apoi au intervenit factorii externi care au futut tot… Căutam o scăpare, ea era în Germania. Apoi m-am întors și m-a primit. Știi cum era ziua aia? Mi-aduc aminte perfect, parcă era ieri, când am sărutat-o din nou după luni de zile. Mi se zbârlise părul pe mine, ea oricum era rece cu mine și pe bună dreptate. Apoi lucrurile reveneau la cum au fost. Bine, călduros, sigur până când iar au intervenit alți factori. Eu eram pe străzi și nu-i puteam cere un loc unde să stau. Nu puteam asa ceva. Îmi oferise odată nu puteam a doua oară.
Și am plecat la Suceava la cealaltă. Știam că am unde sta. Timp de ceva vreme n-am făcut nimic cu aia apoi s-a intâmplat ce s-a intâmplat. I. nu merita ce i-am făcut indiferent. Nu a depins de mine a doua oară. O iubesc atât de mult… Nu cred că e vorba de obsesie sau nush…
Când am cunoscut-o pe ea m-am lăsat de țigări. A făcut o diferență ceea ce multe nu au reușit. Multe s-au chinuit, multe au vrut să facă asta. Să scriu despre ele. Să le iubesc. Să mă citească. Să fie printre cele ce au făcut o diferență în viața mea. Până și ea vroia asta și a reușit. Nu poate fi ea ultima din viața mea? Nu pot să fiu cu ea și gata? Mă macină tot, nu cred că e zi să nu mă găndesc.
Știu… Trece timpul, se schimbă lucrurile. Da… E sigurul lucru de care mă pot agăța c-o voi avea inapoi cândva și am să aștept, și când v-a veni, Dumnezeule, când va veni mă jur că va fi bine… Mă jur că nu va mai conta nimic din jur, am s-o țin numai în puf… Am să fac ce vrea inimioara ei. Am să-i sărut ochișorii și fruntea și am s-o fac să râdă cum râdea mereu cu o așa poftă… Până atunci o să fiu ca un obsedat…. N-am mai plâns cu o așa dorință de mult. Știu, e ciudat să auzi că un baiat plânge dar bărbații adevărați plâng să știi și tu asta.
Știi cum o alintam? ”Gigiule” îi ziceam, că era mereu gigea. Ea îmi zicea Panda că văzusem cu ea un film animat, ala ”Kong fu panda” și avea burtică și nah că și eu eram grăsuț îmi zicea Panda. Râdeam cu ea pe seama vorbelor, mulți erau invidioși pe noi… Oriunde mergea Ben sus, Ben jos, Ben stânga, Ben dreapta, eu eram viața ei și eu stricat tot…
Mi-a zis azi că lăsat garda jos și de-asta încă mai vb dar să nu mi se urce la cap și să vorbsc zilnic. De-ai știi ce greu e să n-o bag în seama? Ma bâlbâiam, nu știam ce să-i zic, așa era și ea când am cunoscut-o eu, eram sigur pe mine, nici nu clipeam iar ea se bâlbâia și acum e invers. Ce a avut înainte de mine era foarte superficial tocmai de aceea a renunțat la el pentru mine deși tipul era coleg de liceu cu mine, așa mică era lumea. Nu pot decât să aștept…

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *