Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante

Jurnal 14

Dragă Jurnal. Iubite prieten… Unul din prietenii mei care m-ascultă și înțelege, sper eu… Tu ești Jurnalule. Ți-am spus cu zile-n urmă ca-mi cer iertare celor ce le-am greșit și care au meritat în viața mea, mulți nu au iertat puțini însă da. Am vrut și vreau să îndrept. Mă doare, tu știi asta, mă doare și nu pot trece peste. Se pare ca e singurul lucru din trecutul meu de care nu ma pot dezlipii acum… știi tu. Și când încerc să uit, ghici ce, Jurnalule? Iubitul meu Jurnal! Mereu apare câte ceva să-mi amintească de … de ce am trăit atunci.
Sunt obsedat de-o treabă, tu o știi Jurnalule, tu știi de obsesiile mele, de muzica mea, de scrierile mele, poveștile și visurile mele zadarnice, și cauzele pierdute pentru care lupt. Iubita ta singurătate m-a obsedat atât, când e mai bine apare ea și mă ispitește, mă vrea a ei doar să nu-mi fie mie bine cu cineva.
Sunt orb că nu te văd Jurnalule, sunt surd că nu te-aud, sunt neputincios când văd că și tu te-ndepărtezi de mine încet, încet când nu-ți mai scriu. Și ce să-ți scriu? Trecutul meu îl știi pe tot. L-am irosit și pe-ăsta… și-ncotro?
Nu tu dormeai la pieptul meu când mă chemai la tine? Nu eu ți-am spus atâtea și-atâtea de și acum le pomenești și nici ști că-s ale mele? Nu tu-mi spuneai cândva chiar de n-am să fiu cu tine vei fi lângă inima mea… Nicodată nu-i târziu Jurnalule. Ce să mai fac să-mi spui din nou într-o dimineață că vi la mine? Sau să ies că n-am ieșit cu zilele din casă… Încerc să uit… Încerc să te uit. Măcar m-ai făcut să uit de alte vicii din trecut ce te obsedau pe tine… Te iubesc Jurnalule, și-ți mulțumesc din inimă pentru tot ce mi-ai oferit cândva. De-aș putea m-aș însura și-acum cu tine…

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *