Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

Jurnal ( 11 )

Dragă jurnal… Iubite prieten. Sufletul meu de zi cu zi. Mi-a fost dor să-ți spun o vorbă, să-ți spun durerea din nebunia mea. Îți scriu într-a nuștiu câta oară cu rușinea-n gând căci ești precum Dumnezeul lor, apelez la tine doar când am nevoie de ceva material sau nu… Tu niciodată nu m-ai refuzat, și-ți sunt pe veci dator.
Te-am căutat să-ți spun că acum nu-mi e bine, că am învățat sa nu mai iubesc, și totuși mă grăbesc; am învățat să nu mai cred și totuși cred în sinea mea; am învățat să nu mai caut și totuși caut; să nu mai aștept și totuși iar aștept. Cum pe cine? Pe tine Jurnalule. Pe tine. De-ai fi aici cu mine ți-aș face viața una fericită, aș avea motiv să mă zbat. Tu știi că zilnic când mă trezesc numele tău e-n gândul meu chiar de nu mai vreau și-mi spun în sinea mea sau chiar ție că sunt un alt om, că din ziua aia totul se schimbă când amandoi știm că eu sunt la fel. La fel. Doar tu, și muzica mea ce-mi țineți companie când sufar. Doar voi mă mai mângâiați când lacrimi sunt pe ochii mei.
Sunt atât de multe iubiri începute, și multe neterminate, poate chiar toate sunt asa. Ar fi clișeu să-ți spun că sunt pierdut când toata lumea își zice-n rânduri întregi că-i rătăcită într-o lume de rătăciți… De ce? De ce nu se regăsesc împreună? De ce nu există o nouă șansă? De ce nu se iartă? De ce nu deschid ochii? De ce de multe ori eu am dreptate când nici n-aș vrea?
Sunt dispus să învăț, Jurnalule, sunt dispus să încep o nouă viață așa cum am facut mereu. Câte-o nouă viață.
Încă o zi în care mă simt fără un gând liniștit, încă o zi în care sufletul nu zâmbește, încă o zi în care ajung la acea limita interioară. Jurnalule, nu eu te-am sunat să-ți aud glăsciorul de sărbători? Nu eu te-am iertat indiferent de greseală chiar daca erai tu sau eu greșit? Nu eu sunt dispus să fac orice să-ți văd chipul zâmbind? Ca eu să nu merit nici macar o ora-n compania ta. Te-am iubit Jurnalule, te-am iubit și tu știi asta, așa nebun cum eram, cum sunt, cum voi fi; erai ceva pentru care mă zbăteam, tu știai. Acum pentru ce? Fă-mă să cred în ceva, fă-mă să fiu viu, fă-mă să uit de trecut și să încep din nou… cu tine.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *