Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

In urma mea ( repost and edit )

[MEDIA=3]

Îmi pare rău iubitule. Îmi pare rău că a trebuit să te părăsesc atât de repede, că iubirea noastră e atât de vie deşi eu nu mai sunt… Te privesc când dormi atât de fericit că mă găseşti din nou pe mine. Erau frumoase zilele noastre în care mă trezeai cu săruturi tandre si calde, iar eu, cu zâmbetul pe faţă îţi spuneam întâia-şi oară pe acea zi „te iubesc” şi tu mă sărutai pe frunte semn că-mi răspundeai iubirii ce astăzi am calcat-o în picioare. Soarele nu a mai strălucit pe fereastra dormitorului ce-acum îl privesc de sus cu tine rătăcit în el, gol şi putred la fel ca amintirile tale cu mine. Tu erai totul în viaţa mea; când trăiam în căminul veşnic parfumat cu arome dulci de fructe pe care le visai mereu de mic copil… Erai îngerul meu, viaţa chiar eu ţi-o dăruiam… şi ţi-am dăruit-o. Te-aud cum mă strigi disperat dragule, te văd cum mă plângi în colţul camerei noastre pe care eu am împodobit-o cu cele mai frumoase materiale pentru perdea iar acum sunt jumătate arse de ţigările uitate când mă plâgeai… Eşti slab, neingrijit, îţi lipseşte mângâierea mea. Îmi amintesc o dată, cu tine când vorbeam despre mici nimicuri ale vieţii, erai lumea mea iar dragostea noastră era indestructibilă… asa credeam… dar ne-a sfâşiat şi s-a spart precum glastrele ce tu mi le-ai dăruit până să dispar, acum le calci singur în picioare şi te răneşti doar ca să-mi priveşti chipul ce nu vrei să-l mai uiţi. Te-am distrus iubite. Încă mă aştepţi, te văd, te simt încă. Ploaia dură de afară ce aruncă stropii reci de frigul lui decembrie vântură scrisori de dor ce mi le-ai scris după ce-am plecat…triste, pătate de lacrimi din timpuri în care le recitai deşi eu nu mai eram în patul nostru să te-ascult. Parfumul tău s-a dus, acum doar mucegaiul şi urina te acoperă, parfumul meu de floare stinsă nu-ţi mai învăluie găndul spre idei iubăreţe, şi-ţi spun că mi-e dor să-ţi citesc din versuri şi s-adorm pe jos-ul camerei unde povesteam şi râdeam, acum sunt doar cioburi mărunte şi frunze scuturate de vântul toamnei ce a trecut fără ca tu s-o mai opreşti, şi iarna a sosit, ploaiasă, cum îţi plăcea ţie. Iubeam când adormeai pe muzica mea. Iiubeam ideea de a iubi. Iubeam când dansam împreună şi visam mereu la noi deşi eram împreună…acum? Tremuri şi-aştepţi să-mi vii alături. Plângi. Disperi. Dragul meu, te-am iubit şi te iubesc mereu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *