Beniamin,  Postări neinteresante

I

Tu! Ca si dorul am sa scriu ceva despre tine, sunt sigur ca te simti, sunt sigur ca citesti. Citesti si tu, citesc si celelalte si te amuza cand stii ca e vorba de tine iar altele doar se regasesc. Dar de ce sa scriu despre tine? Nu te cunosc nu vreau sa fac niciun lucru care te-ar face sa crezi asta.
Din miile de cuvinte care le-am avut pentru trecutul meu, am aflat, prin tine ca am tacut. Ma lasi fara grai uneori, asa cum si eu te las fara suflare cand iti dovedesc ceva de care eu mereu am dreptate, si stii ca am.
Trecutul meu e unul mizerabil, mai mizerabil ca al tau. Am plecat de atatea ori, am invatat de atatea ori dar am ales sa nu stralucesc precum o faci tu. Sa nu radiez fericire cum faci tu intotdeauna. Am ales, acum, sa nu mai fiu aici cum am mai scris. Incet, incet am sa ma sterg din mintea ta. Incet, am sa dispar…
Eu asa sunt, atent la toate vorbele tale, atent la toate gesturile, prin cuvinte si prin drama traiesc dar nu ai vazut tot, si tot nu inseamna numai drama si cuvinte, ai vazut asta. Ai invatat cum sunt, dar nu stii ca as putea sa dispar oricand.
Tu, tu esti un om minunat, un om care ma duce departe in cuvintele mele, esti un om cu care plutesc in basmele mele, de ce nu te pot avea? De ce nu pot face nimic sa fiu langa tine? De ce trecutul meu s-a sters cu persoana ta? De ce mai pun astfel de intrebari? De ce imi dovedesc mereu ca am dreptate? De ce nu poti sta departe? De ce nu poti fi aici?
Doar tu ai mai ramas, doar tu erai frimitura reala din nebunia asta, doar tu stiai sa pui punct pe orice i de Irina, orice i de la Ioana, pe orice fraza as fi spus.
Nu te poti indragosti de mine sau de cuvintele pe care mi le spui sau ti le spun, nu te poti indragosti de un nimic, stiu asta, dar eu traiesc prin ele, si tu din toata lumea stii bine cum e sa simti. Nu sunt barbatul care ti l-ai dori langa tine, ce-ar spune prietenele tale de mine, nu?
Sa stii de multe ori gresesc intentionat sa vad daca dispari sau daca sunt nevoit sa te fac sa ma dai deoparte, simt ca nu ma vrei… Preferi sa… Stii tu mai bine ce ai de facut, eu, vorba ta, am mers mult prea departe, m-am gandit mult prea mult sau mai bine zis vorba altcuiva, ma folosesc de una ca s-o uit pe cealalta si tot asa.
Am premeditat tot, si m-am pregatit, sa stii. Sa, stii, chiar daca de multe ori iti doresti sa ma vezi intamplator n-ai sa ma recunosti, ai sa fi orbita de minciuna care ti-o impui, ai sa fi orbita de superficialitate, cand nu ma recunosti, esti omul pe care-l urasc dar mi-ai aratat fata pe care o iubesc de prea multe ori incat sa te urasc. Cum as putea fi ca tine, tine-le de acum, chiar crezi ca-mi pasa cine ce zice despre mine? Sau tu nu stii cata valva creez, pentru ca-mi place sa stiu ca mai curge sange in trupul asta. Le fac intentionat dar nu-mi ascult decat propriile vorbe, tu nici macar pe ale tale nu le asculti.
Cata dreptate ai. Esti perfecta, tocmai de aceea nu ajung la tine, la perfectiunea din tine. Pentru ca perfectiunea nu exista… Si daca exista, e intangibila. Daca m-as trezi la realitate, n-as mai fi eu, as fi imperfectul acela pe care tu ti-l doresti si nu te-as mai iubi, n-as mai simti, n-as mai scrie. Prefer sa traiesc in lumea mea in care doar sper si sa nu crezi ca nu sunt constient de ceea ce fac, dar eu spre deosebire de tine, stiu ce vreau, tu doar vrei sa arati bine nu si ceea ce esti. Incepi sa semeni cu i-urile de mai sus sau nu… D-asta te iubesc, pentru ca nu esti ca i-urile de mai sus. Dar de ce sa-ti mai spun? Acum nu mai citesti, acum nu mai auzi vorbe din care sa ramai fara grai. Nu mai este nimeni cin’ sa ti le spuna, nu mai este nimeni care sa inteleaga sau sa-ti scrie…
Am decis cu zile in urma sa ma curat, de data asta chiar s-o fac. De tot, iar astea sunt doar niste articole de adio. Adio scrisului, adio poemelor, adio visului, adio i-urilor… Spre deosebire de tine, cand zic adio, adio e… si spun asta din dor de-a spune-o din nou. N-am de ce sa ma ingrijorez, n-o sa-ti fie dor, stiu bine asta, si daca-ti va fi dor vreodata va sta orgoliul inaintea dorului. Eu nu sunt asa, de fapt stii bine, cel putin acum cum sunt.
Am sa te vad pentru ultima oara, chiar daca nu vrei sa ma recunosti, am sa te privesc in toata splendoarea ta superba de om frumos. De suflet curat purtat de minciuni, de treaza de tine, de suferinda de tine. Am sa te privesc si atat…

5 comentarii

  • zana cea buna

    citesc vezi bine…nu stiu daca e despre mine. Poate gresesc cand iti vorbesc, trecutul nu ti-l cunosc desi pare sumbru iar mintea-ti impenetrabila ca plumbu’.
    Te crezi vre-un imparat? vrei sa fi iluminat, invincibil si inegalat, incomparabil cu inteligenta indoctrinat, infrumusetat, ingenios, inimos, intelept si informat …..cred ca esti destept…sau poate ma insel…nu stiu nu suntem la fel..nu e despre mine stiu bine, ce caut eu aici la tine? mi-e drag sa vorbesc cu tine…tu esti sudul eu sunt eu si asa voi fi mereu, eu nu gandesc urat, tu stii, arata-mi ce deti, de iubire tot vorbesti, iubirea tot o poftesti,te minti singur, n-o doresti, ura aiurea raspandesti,singur tot te pacalesti…invata sa iti doresti fara sa te prapadesti,usor e sa spui un NU,haide tu fi cel dintai

  • zana cea buna

    tie iti e usor sa vorbesti de acel dor, tie iti e usor ca sa fi om din popor… asta e ceea ce-ti doresti, tu nu vrei sa stralucesti, tu nu vrei sa ai habar de perfectiunea de cristal.Usor e sa spui problema, greu e sa rezolvi dilema. Greu e sa-ti dau un sfat sau o vorba de-mpacat, esti un dificil si stii,asa iti si place sa fii…le tii ca pe niste jucarii.esti ca un copil rasfatat,razgaiat…sau poate esti turmentat si scrii doar cand esti imbatat sau poate un joint ai fumat si te amuzi in spate acolo „he he, ce de mincini va zic eu voua, ete gresesc intentionat sa vad de cine’s mangaiat, alintat si pupat” la realitate daca te-ai trezi, a-i fi cine vrei tu sa fii…eu am obosit de tot, ma lasa puterile, nu mai pot.
    E usor sa te urasi, e usor sa te detesti, ce sa zic, ca te pacalesti? NU, tu ai dreptate, viata e o rautate, viata e ca o povara, tot timpul ea e amara,e o minciuna gogonata, e o boala prea ciudata fara leac si un vaccin, parca e un maracin, un ac plin cu venin…stii tu mai bine Benjamin, tu esti intelept si drept, tu stii absolut mai bine ce e bun doar pentru tine, asta e ce vrei sa stii? asta vrei sa poti auzi? …esti la fel ca si ceilalti, nu mi-ai scos decat peri albi.Umerii mi-am impovorat cu problemele voastre de …poveste. Esti la fel ca si ceilalti, e mai usor sa nu te zbati…parca sunteti capiati.De ceva frumos habar n-aveti, viata va e de mistret.Un gand de flori,un gand de raza luminat…la voi parca totu-i de…mieunat, totu-i inchis si-ncetosat, negru, gri, implumbuiat,fara aripi, fara zbor, numai si numai omor.Imi e greu si-s dezamagita de omenirea cea cumplita ce traieste doar o drama,fara evolutie, fara iubire , vezi in ea doar amagire.Sa-ti fie viata tot asa? asta e tot ce poti spera?asta-i tot ce poti gandi? asta-i tot ce poti sa stii? poate gresesc eu si-s oarba, poate sunt doar o neghioaba, poate viata-i o minciuna iar eu sunt doar o gluma buna. numai de puroi voi stiti, numai bube si pereti, doar garduri pline cu spini, doar ciumati si plini de venin, numai depresionati de iubire alungati Ce stiu, cica-s desteapta, imaculata si dreapta…cate rele am vazut, cate lumea a avut, prea multe nu mi-au placut.Eu ma iubesc doar pe mine, doar plapuma-mi de cald imi tine, doar catelu imi e drag caci el nu stie de rele, cutremure si belele…el nu stie sa dea un sfat, dar ma linge si-i impacat de grija ce i-am purtat. ia zi-mi Benjamin, spune-mi, da-mi un sfat si zi-mi pe bune, de ce e atata ura, de ce atata tevadura, spune-mi simplu ce doresti, de ce ma rastalmacesti, care-i pofta ce-o poftesti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *