Beniamin,  Postări neinteresante

Tu ești genul ăla, sătulă de toți bărbații care se cacă pe ei că sunt diferiți…

Îmi imaginez cât de ușor îți este sa fii indiferentă. Nepăsătoare. Încrezută. Cu priviri de după umăr, sub ochelari și atingerile suave pe gât. Mi-e scârbă de clișeul ăsta. Mi-e scârbă de tentativa asta de a mă ține captivat. Nu mă impresionezi, așa cum tu nu ești impresionată de nimeni. De o mie de nimeni, sau de un nimeni din neant.
Cuvintele, știm amândoi că nu sunt un atu în cazul niciunuia. Dar sunt necesare. Cuvintele, desigur, pe lângă gesturi. Ale tale gesturi… Te faci inabordabilă, asta să poți scoate disperatul din mine. Mă faci să râd, dacă aveam vreo 20 de ani poate insistam. Suntem mult prea bătrâni, amândoi, pentru astfel de tertipuri de atitudine.
Ai standarde, te vrei scoasă, te vrei înțeleasă, te vrei alintată și mai presus de orice, îți dorești să fii respectată fără să mai respecți. Tu nu suferi că nu te iubește nimeni, tu suferi că nu te iubește cine vrei tu. Nu, nu, draga mea! La mine nu merge așa. Pe mine reciprocitatea mă ține interesat. Iar controlul, pe cât îți place să crezi că îl deții află că este în favoarea mea ca și direcția în care te duci, este cea în care dorința mea te împinge. Nu te mai zbate…
Vezi tu, draga mea, să mă repet ca-n toate textele alea de vrăjit puștoaice de liceu, eu, mai presus de orice nu dau doi bani pe atitudinea ta. Dincolo de faptul că sunt un nimeni din neant am niște straturi, deosebit de groase de piele, treci de una, dar mai ai câteva. Pe mine nu ma ții în loc, și cu atât mai putin sub papucul sau cum îmi place mie, sub tocul tău. Fie el stiletto sau… Știi tu.
Dorește-ți să nu te abordez datorită rujului că atunci ești doar obiectul meu sexual pe care-l regulez psihologic, moral și fizic. Oricât de dură te dai, e deajuns să te fac interesată de un subiect și ești a mea fără să știi, chiar dacă nu am banii pe care îi cauți, fizicul tras, frumusețea aia tâmpă sau mașină să-ți plimb curu. Ai noroc că poți stăpâni cât de cât cuvântul. Eu te aleg pe tine, niciodată tu pe mine. Dorește-ți să nu fii amintirea vie din ce am avut cândva, dorește-ți să nu cântărească mai mult cuvântul meu decât principiile tale.
Tu ești genul ăla de femeie ce se vrea independentă, puternică, deșteaptă, școlită și ți-ai creat o lume numai a ta în care toți te încurajează, dar care e realitatea ta? Eu sunt înafara ariei tale de confort. Și poți să nu îmi mai răspunzi, intuiesc ușor cum ai putea să dai înapoi când vezi ca totul merge foarte repede. Ești previzibilă ca și restul candidatelor.
Tu ești genul ăla, sătulă de toți bărbații care se cacă pe ei că sunt diferiți, și să știi că așa e. Sunt diferiți. Sunt! Bărbatii! Pentru că eu n-am să te pun niciodată în aceeași oală cu toate femeile să-ți spun vreodată “voi femeile” cum fac femeile mereu. Suntem diferiți, iar iubirile bărbaților sunt diferite. Poate că tu preferi genul ăla care și-o arde la munca, probabil vreun ospătar, barman, MC sau animator; sală, club, un pic de Fifa sau Counter, un pic de timp cu tine și, iar, de la capăt. Eu nu sunt așa. Nu sunt în categoria aia de nimeni care te abordează pe tine. Nu mă interesează țâțele tale mari, lăsate, și în sutien push-up. Nu sunt interesat de statutul tău sau de fizicul tău în vreun fel. Eu vreau să te știu pe tine dincolo de maștile astea căcăcioase. Draga mea, eu dacă sunt un nimeni, sunt un nimeni din neant. Un nimeni care-ți descoase nimicul din lumea de puf în care trăiești. Nimicule.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *