Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante

Fericire de copilă

PLAY ÎN TIMPUL CITIRII

Of ce minunată-i viața câteodată! Atunci când te sărut și fugim de nebuni dintr-un loc în altul. Când înnebunim împreună pe muzica de dragoste și bule de săpun… Te iubesc. Te iubesc de înnebunesc, de-mi vine să plâng de fericire și vreau sa fiu întotdeauna a ta. Să-ți ofer ce am mai bun din mine și toate gândurile mele să fie ale tale. Glasul meu, ecoul tu să-mi fii. Părul meu, culoarea tu s-o dai, iar buzele să le săruți doar tu. Iubitule, ce viață copleșitoare am cu tine și n-am răbdare s-o trăiesc, să înnebunesc, să înfloresc, să privesc soarele al cărui lumină tu îmi ești.
Nu-i om pe lumea asta să mă iubescă așa cum faci tu, așa cum simți tu. Înțelege că nu sunt eu când tu nu respiri lângă mine, când tu nu mă săruți, când tu nu exiști în viața mea. Sunt doar o simpla fetiță îndrăgostită, nu vreau decât să mă săruți…
Ce dulci sunt zilele când fără gând fugim în câte o gară, fugim în câte un tren oriunde în lumea asta… Nu mi-e teamă când tu ești lângă mine și alungi orice gând rău, orice ființă ce mi-ar strica visul dulce cu tine.
Mi-e ciudă că oricât am fugi n-ar fi om să-mi înțeleagă iubirea cum faci tu, iar de tu nu ai fi, m-aș spulbera la fel ca visurile mele de copil…
Dulci sunt zilele de vară când fugăream în trenuri și ne iubeam în compartimente încuiate, până și femeile erau invidioase de bărbatul din tine, stăpânul meu, iubitul meu. Șoaptele mi-aș dori ne ducă într-o lume care se hrănește din iubirea noastră, în extaz, în dragoste fără de sfârșit în care aș vrea să mă îmbăt toată de amor dulce din săruturile tale. Nu sunt cuvinte să mai exprim ce simt. Sunt înnebunită de versurile care mi le spui, de buzele cu care îmi atingi spatele și zâmbetul pe care îl avem împreuna ce nimeni și nimic nu-l poate doborâ.
Iubitule vreau să-mi repeți neîncetat cât mă iubești și cât lupți pentru mine, pentru noi și ceea ce suntem noi… Niște păpădii într-o vară călduroasă; niște fructe care se aseamănă dar nu-s la fel. Eu, o vișină iar tu o cireașă, avem același sâmbure, aceeași inimă…
Ce dulci sunt nopțile în fugă, atunci când adorm la pieptul tău și tu respiri cu mine într-o lume de vis, o lume de Rai. Ești totul, și tot ce mișca-n lumea mea, tot ce mă face să zâmbesc și să radiez, m-aș stinge să știu că nu mai sunt a ta…
Cuvintele pe care le rostesc mereu sunt pentru tine iar glasul dulce tu mi-l dai, n-ar fi vorbă să n-o spun fără tine-n gândul meu, fără sărutul ce-l simt mereu care-mi innebunește sufletul de copilă. Plutesc iubitule, plutesc împreună cu tine pe nori din vată de zahar, printre ploi de sirop de cireșe și îngeri ce renasc din stropi de foc și urlete din suflet.
Of ce lume tristă-i lângă fericirea noastră, iubitule…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *