Beniamin,  Postări neinteresante,  Poveşti

Fara titlu…

Poate ca nu sunt la fel de talentata ca tine. De fapt stiu sigur ca nu sunt. Poate ca nu sunt la fel de profunda, de sensibila dar citind postarile tale de pe blog si deruland in minte clipele petrecute impreuna imi dau seama ca ceea ce simt, cum te simt pe tine e real. Esti un suflet trist, un suflet ranit de prea multe ori si asta ma face sa te iubesc si mai mult. Stiu ca esti mereu pregatit pentru o noua dezamagire, pentru o noua suferinta. Aste e bine, sa fi mereu pregatit. Nu vreau sa te constrang in nici un fel, sper sa intelegi intentiile mele si motivul pentru care scriu randurile astea. Nu trebuie sa ma iubesti doar pt ca eu o fac. Motivul pentru care scriu… cred ca e evident. Ma cunosti deacum si sti ca nu imi pot gasi cuvintele cand esti in preajma mea. Vreau sa imi deschid sufletul in fata ta ca o carte desi m-ai citit cu mult inainte sa imi deschizi copertile. Nu am raspuns la intrebarile si framantarile tale si poate nu o sa gasesc niciodata dar nu ma pot abtine sa nu ma avant in voia sortii fara nici o arma. Nu stiu decat un singur lucru, te vreau pe tine Ben. Nu-mi pasa cat de nebun esti. Nu-mi pasa daca o sa ma iubesti sau nu. Iubrea doare indiferent daca e impartasita sau nu iar eu am nevoie de asta ca sa simt ca e viata in trupul asta. Lacrimi in curg acum, imi ard obrajii pentru ca totul e mult prea intens, traiesc cu fiecare por, cu fiecare fior, cu fiecare gand. Iubesc! Pentru mine e o minune pentru ca ma resemnasem ca nu o sa mai simt vreodata. Atunci cand ti-am zis ca m-am vindecat, ca deasta nu sufar, ei bine vindecarea asta a avut urmarile ei. Pur si simplu nu mai smteam nimic, intradevar nu mai sufeream dar nici nu mai iubeam. Atunci cand am zis ca poate o sa te vindec si pe tine, uita! Cred ca pentru tine ar fi distrugerea. As distruge de fapt tot ce iubesc mai mult la tine. Acum ai veni tu cu intrebarea de sa te iubesc tocmai pe tine? E foarte simplu, pentru ca am fost moarta si acum traiesc. Pentru ca ai desmortit un suflet inghetat, pentru ca trupul meu arde sub atingerile tale mai mult decat a facut-o vreodata. Nu stiu de ce tocmai tu, dar poate ca nu e totul haos in lumea asta ci lucrurile se intampla pentru un motiv.
De fiecare data cand ne vedem, stiu ca ma bag toata in sufletul tau, ca te sufoc … Incerc atat de tare sa ma abtin sa nu fiu mai rau si imi asa de greu. As fi atat de fericita daca as sti ca macar o secunda ma porti in gandul tau, as fi o particica din tine. Ce simti cand sti ca esti iubit? Te simti superior asa cum poate s-au simtit toate fetele in fata carora ti-ai deschis sufletul? Nu cred, nu cred ca tu esti asa. Poate simti mila, poate simti dorinta sa nu fi avut sufletul plin de rani si sa poti simti la fel ca mine… dar cine stie, poate intr-o zi vei reusi. Tanjesc dupa ziua aia indiferent daca e va veni sau nu.
Ca de fiecare data astazi ai plecat lasandu-ma in urma. Ma simteam plina de tine, parca mi-ai fi patruns fiecare celula, fiecare gand. Uite cum m-am simtit atunci:
M-am trezit langa tine dimineata. Cel mai frunos lucru pe care il pot vedea, cel mai frumos lucru cu care as putea incepe o noua zi, ochii tai. Primul miros, parfumul tau, primul gust, guta ta. Simturile mele se desfata cu toate astea si sufletul meu zambeste. E o noua zi, o noua zi de fericire si suferinta. Am stiut ca omul poate simti asta dar niciodata nu am crezut ca atat de intens. Cu fiecare atingere totul se amplifica mai mult si mai mult. Cata fericite si cate suferinta la un loc. Abia acum vad cat de goala era viata mea. Lipsit de sentiment omul nu este o fiinta, nu este cu adevat viu. Si totusi cat de greu e sa simti.
Realizez ca fiecare detaliu, fiecare clipa ma marcheaza. Tot ce e lagat de tine ma atrage ca un magnet. De ce oare? De ce tu? Poate viata o sa imi raspunda intr-o zi. Ma uit cum timpul trece fara sa tina cont de toate framantarile mele. E crud si nemilos, imi lasa doar amintirea ta, doar zambetul si sarutul tau inainte de plecare, privirea ta ce imi spune “ ne vom vedea curand”, parfumul tau il pastreaza acum pielea mea.
Inchid ochii, vreau sa te aduc langa mine cu gandul, sa retraiesc fiecare gest, fiecare cuvant fiecare atingere. Ma simt asa fragila si goala, asa vulnerabila cum imi spui tu mereu. Dar nu mi-e frica. Cat de mult poate un sentiment schimba un om. Devine din las curajos si din pustiu plin de viata.
Te voi revedea. Vei fi din nou alaturi de mine. Dar pana atunci raman cu aceste chinuri pentru ca doare fiecare clipa cand nu esti decat in mintea mea, pentru ca pielea mea e rece fara atingerile tale, pentru ca te iubesc.

Un comentariu

  • Zana

    Iubirea e doar un sentiment,pe cand ura in suflet e data cu ciment.E simplu la inceput, fara griji cu marete ganduri, apoi vine o intrebare din trecut: iubirea tine de foame?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *