Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Driftin’ ( with you and my drugs ) ( repost and edit )

Ca oricare noapte sau zi în care-mi petrec rahatul ăsta de viață, am preferat să beau din nou din sticla ce ieri am cumpărat-o când ți-am privit numărul… Mi-am amintit iar de curvele ce dansau pe lângă tine. Goale, apetisante, provocatoare; aruncând sutiene spre bărbați frustrați de neveste disperate. N-am apucat să mă îmbăt c-au bătut drogații la usă. Au venit să mă îndoape iar de serul fericirii, iar tu erai la bară… Eram băut și drogat încă de la pranz, casa era plină de drogați leșinați și sticle, care le consumam doar să nu mă gândesc la tine… Și-am plecat. Nu era trecut de miezul nopții, mai aveam încă o jumătate de ora până mă rătăceam în strălucirea corpului tău dansând.
Localul era plin la acea oră, fumul de trabucuri și iarbă invăluia incinta ușor luminată. Pereții roșii ascundeau sedii ale dealer-ilor. Știu eu… Am cumpărat tone de iarbă… Bărbații fluierau disperați, vroiau ca fetele să-și facă numărul, să-i satisfacă psihic sau… Mai bine nu. Încă eram sub influeața stupefiantelor, eram nebărbirit, și aspru la caracter, nervos,nu știam de ce. Probabil așteptarea, că nu mai veneai pe scena în care mă încântai mereu dansând pe muzica ce lua în valuri sau poate eram stresat de jegoșii ăștia care te priveau zi de zi… Și încă goală …
– Te servesc cu ceva gagiule?
Una din colegele tale mă abordaseră cu aluzie la noaptea cu pricina; scârbit și amețit am refuzat-o…
– O sticlă de wiskey și câteva cutii de Redbull!
– Chiar acum scumpete!
Mă scârbeau apelativele de genul, mai ales din partea unei curve ce nu făcea nimic în noaptea aceea decât să plece cu un frustrat. Trebuia să mă aprovizionez, a doua zi urma să fac ce fac și acum.
Luminile s-au stins, muzica-nceput, și cinci îngerașe îmbrăcate în lenjerii roșii își fac apariția dar tu nicăieri. Bărbații aruncau disperați valori mari și pipăiau picioare fine iar eu stăteam la masă și fumam. Îmi picau ochii, eram consumat, mă scârbeau toate frumusețile plătite, sticla era jumate, iar eu în asteptarea ta pe scenă mă înțepam pe ascuns, sub masă, cu serul “fericirii” pregătit cu grijă de tovarășii drogați ce parcă și acum îi văd vărsând în baie sau oriunde ar fi leșinat ei. Amețisem, lumea se învârtea cu mine, urlete auzeam, nu te găseam pe tine, simțeam că leșin. Eram în lumea mea.
Brusc aud aplauze iar pe scena erai tu. Fumul era din ce în ce mai gros. Ce rahat? Vroiam să te văd și nu reușeam, lumina era slabă, nenorociții ăia se îngrămădeau pe scenă să te atingă iar fumul era gros și pe lângă toate astea eram și amețit; apoi se opri tot, muzică, lumini, fum, urlete, tot, și mă trezesc cu tine la masă și-mi spui:
– Ești gata să mori?
– Te urăsc…

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *