Muzica nopţii,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti

Detectivul particular… [Episodul 9 – „Evadarea”] & [Episodul 10] by Dementor

Detectivul particular ep 1 & 2, 3 & 4 , 5 & 6 , 7 & 8

Episodul 9 Evadarea & 10

Ce friguroase sunt celulele politiei romane. Pereti vopsiti in gri, igrasie pe ei… Aveam timp sa ma gandesc la ultimele cuvinte ale lui Gabi. Ce vrea sa fie „Milion Dollars”? Un film? O piesa de teatru? Un local? Orice ar fi fost, trebuie sa aflu, deoarece sigur are legatura cu Smaranda.
Imi veni ideea geniala de a da singurul telefon. Il sun pe Andrei, mana dreapta a d-lui MSC. Acesta ma asigura ca totul se va rezolva.
Dupa cateva ore aud:
– Detectiv Light?
Ma ridic de pe patul tare ca scandura si spun „Da!“ fara a-mi da seama ca foarte multi infractori in clipa aia se uitau urat la mine!
– Esti liber! Vei fi anchetat in stare de libertate!
Nu mai stau prea mult la discutii cu ei. Merg sa-mi iau lucrurile personale si ma tirez. Sa tot fie un 5 dimineatza, iarashi cu un frig ce-ti inghetza oasele. Imi trag palaria pe ochi… Imi ridic gulerul la palton… Imi aprind o tigare si ma indrept apoi spre P-ta Victoriei. Trebuia sa afle ce s-a intamplat de fapt cu Gabi si ma hotarasem sa ma duc la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca pentru a vorbi cu medicul legist.
– Dar domnule, nu aveti voie sa intrati!
incearca un bodyguard de la Scorseze sa ma opreaasca.
– Mah baiete, tu vezi cat sunt pe langa tine?
– Da!
imi raspunde el.
– Atunci nu ma supara! Plus de asta sunt detectiv…
si-i arat legitimatia.
Ajung pana la urma la morga si ma prezint. Vroiam sa-mi mai vad inca o data prietenul. Culmea este ca pe hol ma intalnesc si cu prietena lui Gabi. Imi dau palaria jos si-i spun „Condoleante!“, dar ea nu si-a putut tine furia-n frau si a rabufnit:
– Numai din cauza ta a murit… Nenorocitule!
si incepe sa-mi dea cateva palme. Incerc s-o imbratisez ca sa se mai linishteasca, si bufneste in plans. Se opreste apoi si ma ia si ea-n brate.
– Iti jur ca cei care i-au facut asta, vor plati cu varf si indesat!
ii spun eu, deoarece problema devenise deja o problema personala.
Apoi ma duc la medic si-i cer dosarul.
– Curios este…
incepe doctorul sa-mi spuna „… faptul ca nu a murit innecat asa cum am crezut. Este adevarat ca am gasit si apan-n plamanii lui, dar cantitati foarte mici. Din faptul ca este foarte vanat si are muschii foarte incordati nu putem spune decat ca acesta a murit de hipotermie!“
Auzisem varianta medicului, insa ma uitam la poze.
– Si aceasta vanataie?
intreb eu, aratandu-i doctorului poza cu fata lui Gabi.
– Analizand si alte aspecte, se pare ca victima a fost batuta. La nivelul craniului si al cefei am gasit 2 urme adanci. Acestea puteau fi provocate de o lovitura a unui pistol…
Deja incepusem sa vad negru in fata ochilor. Vroiam sa-l mai vad o data pe Gabi, apoi sa plec.
Doctorul mi-l arata pe Gabi, apoi plec de acolo fara a ma uita inapoi…
– La revedere, bun prieten! Domnul sa te aiba-n paza!
Stateam in parc pe-o banca rece cu mainile-n par. Nu vroiam sa cred ca Gabi a murit, si cu atat mai putin faptul ca nu am facut tot posibilul sa-l salvez. Nu trebuia sa se intample asa. Il sun pe Andrei si-i spun sa faca un bine sa o ajute pe prietena indurerata a lui Gabi cu pregatirile pentru inmormantare, altfel nu voi mai continua sa lucrez la acest caz. Acesta din urma-mi spune ca se va ocupa personal de tot. Primesc un telefon dupa cateva ore:
– Funerariile vor avea loc la ora 12 maine, la Mitropolie!
Nu stiam ce sa fac. Nu vroiam sa produc si mai multa durere prin simpla prezenta a mea acolo. Am privit funerariile de la distanta stand in umbra. Gabi a fost ingropat apoi in Cimitirul Belu alaturi de alte personalitati importante.
Nu mai era nicio secunda de pierdut. Trebuia sa-mi revin si sa continui ancheta. Sun la informatii si aflu ca „Milion Dollars” este un club pe la P-ta Muncii, situat pe Soseaua Mihai Bravu. Orice ar avea legatura cu acest club, ma va duce la criminalii lui Gabi. Aveam nevoie de o mashina si de cineva care sa ma acopere, daca nu, ma voi duce singur in gura lupului. Dau cateva telefoane. Un tovaras din cartier, Ervin imi spune ca vine el cu mine. Nu vroiam sa-l am shi pe el pe conshtiintza, asha ca-i dau o vesta antiglontz. Imi pun shi eu vesta antiglontz si ma inarmez pana-n dintzi. Stam si luam ceva de mancare de la Sunny, fast-food-ul de pe coltz si luam si 2 cafele si incepem filajul. Toata dupa-amiaza nu am vazut nimic suspect. Poate decat pe fiul patronului venind cu taxi-ul cu cateva pitzipoance. Se vede pe el ca le trage, dupa cum se poarta. Sunt convins ca era prafuit…
Pe la ora 21:30 insa in fatza clubului trage un BMW X5 negru. Clar era subiectul.
– Tu stai in mashina. Ai un pistol in torpedou in caz de ceva. Daca pana la ora 4 dimineata nu ies din club, inseamna ca mi s-a intamplat ceva rau. Atunci anunti politia. Nu te aventura sa vii dupa mine. Nu vreau sa te am si pe tine pe constiinta, da?
Ervin da din cap in semn ca a intzeles.
Aveam un pistol la glezna si unul la spate. Dupa cum vazusem eu ca te conttrolau bodyguarzii, te controlau numai sub brate sa nu intri cu bautura din afara clubului. Nu mai eram imbracat ca de obicei. Eram imbracat mai sport. Un tricou destul de largutz, lucru care nu se observa din cauza vestei andiglontz… o pereche de pantaloni negri din fash cu captusheala pe dedesubt, tocmai pentru a nu se observa nici pistolul, si nishte adidapshi shmecheri luatzi la promotzie din Carrefour. Trebuia sa intru si eu in atmosfera asha ca bag repede o ciunga-n gura si incep sa flencan la ea.
– Detineti bauturi alcoolice asupra dvs sau arme?
ma intreaba bodyguardul.
– Niciuna, nici alta!
raspund eu sictirit in timp ce celalalt bodyguard ma pipaia pe ici, pe colo.
– Taxa de intrare este de 25 lei.
– Poftim, ii intind eu 30 lei si-i zic sa pastreze restul.
Sa zicem ca am trecut de partea cea mai grea. Am scapat fara sa gaseasca pistoalele.
Atmosfera nu era cine shtie ce. Un bar destul de mare, multe mese, canapele din piele… destul de multe fete semi-despuiete dansand pe mese. Ma indrept spre bar cautand din ochi subiectul, dar nici urma de el.
– 2 shoturi de tequilla te rog!
Ador tequilla precum ador ginul tonic shi vodka energy.
The night is young… si oriqm trebuia sa ma simt si bine daca tot am venit aici. Nu termin bine al doilea shot ca apare si subiectul, imbracat destul de sumar. Se aseaza pe o masa si incepe sa danseze. Deci are program de la ora 22 imi zic. Aici lucreza si este dansatoare exotica… Ciudata meserie pt o femeie de 32 de ani. Sincer ca fiu… dansa destul de provocator si nu arata deloc de 32 de ani. Cred ca ii dadeam cu usurintza 24-25 de ani.
– Cine este… ?
il intreb eu pe barman aratand catre Smaranda.
– Crede-ma ca n-ai vrea sa ai probleme cu ea. Este prietena patronului!
– Dar cum o cheama?
dar nu apuc eu sa termin bine intrebarea ca ma trezesc ca la un semn al barmanului, sunt aruncat in strada.
Nu se poate termina asa. E si maine o zi… sau o seara!

VA URMA

Via Dementor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *