Best of,  Gânduri,  Monden,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Prietenii mei de pe Voce.ro,  Repost & Edit

Detectivul particular episodul 3 Surpriză! și 4 Prima zi de filaj ( by Dementor ) ( repost and edit )

Iară dimineață! Iar sună alarma ceasului ală nenorocit, dar pară nu-ți mai pasă când știi că ai 5 000 de lei de cheltuit pe aparatură high-tech. Eram hotărât să mă duc la adresa pe care am aflat-o cu o zi în urmă prin telefon. Vreau să-i dau de cap acestui caz.
Sincer să fiu, această Smaranda n-arată rău acum 14 ani, dar oare ce surpriza mă putea aștepta acum nici eu nu știu. Dacă s-a mai îngrășat? Sau din contră! Dacă arată ca și Calista Flockhart? Eh, rămânea de văzut!
M-am suit în mașină ( nu-n mașina mea proprie și personală, ci-n 178 ). Mirosul dușului de dimineață care lipsea cu desăvârșire era mereu prezent. Că mi-am adus aminte, uitatasem să mă bărbieresc, deci sunt un detectiv plin de păr pe față. Aduceam așa a Nendertalian.
Ajung în așa numitul cartier rău-fămat Ferenta(u)ri zis și Texas-ul din București. Atăta timp cât am pistolul la mine, nu mi-e dar niciodată nu se știe…
Ah, cât urăsc aceasta națiune care-și spune rroma. Acum câțiva ani am avut un caz mai ciudat și era cât pe ce sa fiu tăiat în bucăți de un rrom mai șucărit. Am scăpat cu viață și doar cu 2 tăieturi pe umarul stâng, care mi-au lăsat cicatricii.
Care mai de care mai colorat cu un limbaj vulgar de genu’: „Făh, treci făh în casă că-ți rup mecla-n două, să moară mă-ta de zdreanță ordinară!”… Și bine-nțeles băieții de cartier fumând una mica la colț de stradă. Găsisem strada. Deși era ziua, nu-mi prea placea să mă aventurez în neant, dar eram plătit pentru asta… deci mergeam mai departe încrezător. Nu trebuia să arăt că mi-e frică.
Numărul 10… Numărul 12… Numărul 12A… Numărul 12B… deci următorul trebuia să fie numărul 14 îmi ziceam în gând. Dar strada se oprea acolo! Nu exista niciun număr 14. Hmm… Era momentul să pun niște întrebări. Era ora 10 dimineața și mă gandeam că la numărul 12 este cineva acasă, asa că am sunat la sonerie. Îmi răspunse un bărbat:
– Care ești măh?.
– Bună dimineața! Puteți veni până la poartă?
– N-avem dom’le bani! Lăsați-ne-n pace!
– Dar vreau doar să vă adresez o întrebare!
– N-auzi dom’le să pleci! Pleacă până nu mă fac la tine să-ți rup fundu-n bătaie!
Plecasem! Foarte „politicos” tipul. Încerc și la 12A, dar nu răspunse nimeni. La 12B niciun răspuns. Încercam într-un final deci prin vecini până când dau de o bătrânică la numărul 7. Norocosul număr 7. Îmi spuse că numărul 14 este acum numărul 12B.
Iar eu în ziua următoare plănuiam să filez casa cu numarul 12B de pe Aleea Plopului.
În încercarea de a afla dacă această Smaranda mai stă la numărul 12B de pe Aleea Plopului, mă tot gândeam de ce ar schimba cineva numărul a 3 case? Ce motiv ar avea cineva să facă asta? Si mai ales, mă gândesc că ar fi putut să fie mult mai inteligent(ă) decât atât. În fine. Ziua următoare îmi iau unul dintre angajați cu mine. Probabil nu-l știți pe Gabi. El a fost cel care m-a convins să nu ma las de meseria asta. El are mașină, așa că fac eu cinste cu cafelele și gogoșile și stam în mașină la căldurică la cațiva metri de casa cu numărul 12B.
Era prea dimineață și probabil d-aia era atât de liniște pe stradă. Din când în când mai trecea câte un câine și-și marca teritoriul pe roata mașinii lui Gabi. Urât obicei!
Aveam de așteptat ceva timp. Era posibil ca cineva să vină la casa cu numărul 12B în câteva ore, într-o zi, în câteva zile sau chiar deloc și astfel nu am fi ajuns nicăieri. Va pot spune că niciodată n-am dormit atât de nasol. Noaptea făceam ture de câte 6 ore fiecare. Prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi nimic.
Însă în cea de-a patra noapte nici cafeaua nu ne-a putut ține treji. Și eu și Gabi adormiseram la un moment dat. Cred ca era câm în jurul orei 3 jumătate, sau 4 când am auzit un scrâșnit de roți. Gabi-mi plesnise o palmă peste ceafa!
– Scoală băh! Asta e?
Îmi spuse mie, care încercam să deschid ochii, buimăcit și cheaunit de somn.
– Nu știu! Stai să mă uit!
Și-mi pun binoclul la ochi.
– Da, ea este! Așteaptă să vedem întâi ce face, iar dacă e nevoie, s-o urmărim…
– Bine Sherlok! De parcă eu nu știam ce e de făcut.
Mă lua Gabi peste picior!
De acum înainte vom folosi termenul „subiect” atunci când vom vorbi despre Smaranda.
Subiectul intrase în casă în mare grabă! Ieșise de acolo cu 2 genți. Am presupus că a luat câteva lucruri și a plecat în grabă. Subiectul se suise la volanul mașinii personale, un BMW X5 negru și pleaca în grabă. În graba asta, îi scăpase un șal. Coborâsem din mașina și-i spunsesem lui Gabi să urmărească subiectul.
Stăteam la ora 4:15 minute în frig iar șalul purtat de vânt se oprise la picioarele mele. Îl iau și-l ridic. Dinspre el venea un miros puternic de parfum ce-mi încânta căile nazale. Mă gândeam să intru în casa numarul 12B până venea Gabi… dar asta-n episodul viitor!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *