Muzica nopţii,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti

Detectivul particular… [Episodul 11] & [Episodul 12 – Plicul] by Dementor

Detectivul particular ep 1 & 2, 3 & 4 , 5 & 6 , 7 & 8 , 9 & 10

Episodul 11 & 12 Evadarea

Cafeaua de dimineatza nu poate fi lipsita si de o tzigare… Este un lucru esential tzigarea. Moama ce buimac sunt, dar chiar nu am ce face. Ziua este scurta si am atat de multe lucruri de facut. Auzisem ca astazi, sambata in minunatul club „Million Dollars” va fi o petrecere Anti-Valentines Day. Trebuia deci sa fiu in trend si sa caut un costum Anti-Valentines Day. Dupa ce m-am plimbat o gramada prin Bucureshti, solutzia a venit de la un magazin de haine de pe Lipscani. Un costum de dracusor m-am gandit eu ca ar fi OK. Nishte aripi de cupidon si cornitze de dracushor. Nu tu arc, ci o bazuca de jucarie. Gata! Am costumul pregatit! Diseara voi petrece si voi incerca sa ma dau mai bine pe langa Smaranda.
Pe la orele pranzului ma duc sa ma tund pe Calea Victoriei. Este o frizerie foarte mishto acolo. Ma cunoashte ‘nea Dorel. De 4 ani ma tunde dansul. Ii zic sa ma parfumeze si sa ma tunda scurt, dar nu prea scurt. Stie el cum.
Ajung acasa shi dorm cateva ore inainte de petrecere. Il sun pe Ervin si vine sa ma ia cu mashina. Abia ashtept sa-mi cumpar mashina aia… sa am o mashina personala sa nu mai depind de nimeni.
– Buna seara! Aveti asupra dvs arme sau bauturi alcoolice?
– Nu! Nu detin arme si nici bauturi alcolice!
le spun eu bodyguarzilor. Insa aveam pistolul la glezna. Aratam foarte trendy costumat asha. Intru!
Foarte mishto decorul. Inimi rupte pe sus… o gramada de lume costumata… Muzica mai mishto decat cu o seara inainte.
– O vodka energy te rog!
si caut un locshor unde sa ma ashez. Am ajuns mai devreme de ora la care subiectul avea sa intre la munca. Gasesc o masa libera si ma asez confortabil.
– Este liber aici?
intra in vorba cu mine un tip cred… dupa timbru vocii.
– Nu, momentan nu… dar ashtept niste prieteni!
raspund eu.
– Te superi daca stau si eu putin aici? Plec cand vin prietenii tai!
continua tipul…
Ce puteam sa mai zic?
Observasem ca tipul se purta cam ciudat, dar era mascat. Apoi vine o chelneritza spre mine si-mi ia paharul gol din fatza. Ma intreaba daca sa-mi mai aduca ceva.
– Nu e bine sa le amesteci, deci inca un pahar de vodka energy te rog frumos.
apoi brusc ma ridic si ma duc dupa ea. Palmez frumos o bancnota de 50 ron si i-o pasez in timp ce o iau de mana.
– Spune-mi te rog daca esti amabila… pt k dragutza vad ca eshti… Cine este tipul de langa mine? Hai, te rog eu frumos. Sunt sigur ca l-ai mai vazut pe aici!
– Cu replica asta vrajesti tu toate fetele?
– Cine a spus ceva de vrajit? Am nevoie doar de niste informatii de la tine!
– Dar ce esti tu, politist?
ma intreaba ea suspicioasa.
– Daca-mi promiti ca pot avea incredere-n tine… vei afla.
– De ce as avea incredere intr-un necunoscut?
– Pentru ca acest necunoscut te poate ajuta…
si abia apoi intelege si ea sau incearca sa inteleaga.
– Pai e posibil sa fie Renny, celalalt fiu al patronului. Din cate stiu eu, nu prea-i plac fetele. Mai multe nu stiu! imi spune ea.
– Imi place am am grija de prietenii mey, daca ma intzelegi…
si-i mai pasez subtil o bancnota de 50 ron in palma … daca si ei au grija de mine. Nu ma intelege gresit!“
Apoi ea continua:
– Daca vrei sa afli mai multe, maine ies la ora 5:30 de aici. Poate putem vorbi la o cafea!
Imi aduce bautura si eu ma scuz tipului. Ma pierd prin multzime sa nu mai fiu de gasit. Intre timp si subiectul isi face aparitia pe una din mesele special amenajate pentru dans. Niciodata n-am stat atat de aproape de ea. Cred ca ochi-mi jucau feste, dar tipa-mi parea destul de cunoscut. Bruneta cu parul lung… si cam atat am apucat sa vad inainte sa ma trezesc cu capul intre sanii ei. Scot repede o bancnota. Nu am vazut de care pt k incercam sa evadez din stransoare… si-i bag repede la chilotzei. Era posibil ca acoperirea mea sa fie data in vileag asha ca plec din club.
Pe la ora 5 cred ca l-am expediat pe Ervin acasa si i-am multumit ca a stat cu mine 2 nopti la rand sa-mi pazeasca spatele. Ma asez pe treptele de la metrou de la P-ta Muncii si cu un sictir trag din tigara. O asteptam pe tipa al carui nume nu-l stiam, dar o sa-l aflu.
E cald… Dubios de cald!
Iat-o ca vine! Imi spune un „Buna!“ si ma roaga sa mergem.
– Buna si tie!
ii raspund.
– Hai ca dau eu cafeaua. Am ieshit bine cu shpaga aseara!
– Am uitat sa te intreb cum te cheama!
ii spun, si daca tot vrea sa dea o cafea, de ce s-o refuz? [nu ca nu mi-ash permite sa dau eu o cafea… dar daca e placerea ei… asha sa fie!]
– Pai cunoscutzi-mi spun Dy, numele real e Daiana Morăşanu!
imi spune ea printre dintzi.
Ma duce intr-o cafenea putin mai incolo de P-ta Muncii. Am trecut de nenumarate ori p-acolo, dar nu shtiam ca acolo e o cafenea. Cred ca frecventa locul deoarece si chelneritza de acolo ii vorbea foarte familial.
– Spuneai ca ma poti ajuta?
– Din moment ce si tu ma poti ajuta…
raspunde ea.
Parea o tipa destul de intzepata…
– Normal ca te pot ajuta… totul e sa-mi oferi informatii valoroase!
– Tu spune-mi ce ai nevoie, si eu te ajut!
– Vreau sa-mi spui tot ce stii despre Roxana Mihai Smaranda, sau dupa cum o stii tu drept prietena patronului…
– Stii ca n-o sa fie ieftin, nu?
imi spune ea. Eu dau din cap si-i spun ca banii nu-s o problema. „Tot ce stiu este ca acum 3 ani cand m-am angajat eu aici, ea era de aproape 2 ani cu seful…“ incepe ea sa-mi povesteasca. Aflu o gramada de lucruri pe care le notez in carnetzelul meu. Insa nimic care sa ma ajute… Oriqm orice informatzie putea sa valoreze mai mult decat credeam.
Dupa un pachet de tzigari si 3 cafele Dy imi spune ca asta e tot ce stie! Ii multumesc pentru informatii si-i intind un plic cu bani. Ne ridicam si ieshim din local! Nefiindu-mi somn, ma gandesc sa dau o raita pe la birou, chiar daca e duminica.
Descui usha si gasesc pe jos un plic galben. Dupa ce l-am verificat sa nu fie o bomba sau cine stie ce, il desfac tacticos. In el ce gasesc? Cateva poze in care l-am recunoscut pe Gabi. Era legat de un scaun si plin de sange.
– Nenorocitzii!
Ma uitam la poze si tremuram de nervi. Deja nu mai gandeam limpede. Ultima poza era un mesaj ce cred ca mi-era adresat. Acesta spunea: „TU URMEZI!”…
Ma asez pe scaun si ma gandesc la tot cazul… ceva undeva nu este-n regula, iar eu trebuie sa aflu unde… dar… dar aqm… … aqm mi-e prea somn shi adorm..

VA URMA

Via Dementor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *