Gânduri,  Monden,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Prietenii mei de pe Voce.ro,  Repost & Edit

Detectivul particular episodul 1 și 2 ( by Dementor ) ( repost and edit )

Nu-mi închipuiam niciodată că o să fie chiar atât de greu sa fii un detectiv particular. Regula principală este să nu te implici prea mult, dar deși știam asta, am clacat și am căzut pradă propriilor vicii și curiozități.
Cu cât aflam mai multe, cu atât aveam șanse mai puține să ies cu viată din asta și cu atât eram mai curios să aflu ce se întâmplase de fapt.
Era o zi ca oricare alta. Îmi savuram cafeaua de dimineață și fumam o țigare în timp ce navigam pe un site ce se ocupa cu vânzarea de masini noi sau second-hand. De cateva luni pusesem ochii pe o frumusețe de Audi. Nimic pompos, ci doar un Audi A6. Visam destul de frumos, dar am fost trezit de un telefon.
– Firma de detectivi particulari Lightning?
– Da!
– Am un caz pentru dumneavoastră, numai că nu putem să vorbim prin telefon. Există posibilitatea de a ne întâlni undeva?
– Sigur! Unde și când puteți?
– Pai, în 3 ore în fața magazinului Eva, cel dintre Piața Romană și Universitate. E bine?
– Da, este bine… Numai că sper ca nu cumva să mă faceți să-mi pierd timpul degeaba!
– Nu! În mod sigur nu voi face asta. O zi bună!
Și aud tonul ocupat. Era un tip. După voce părea cam speriat, dar nu sunt foarte sigur de asta. Termin de băut cafeaua și pornesc pe jos până la locul stabilit. Ajung cu jumătate de ora mai devreme așa ca aveam timp să mai studiez împrejurimile. Exact în spatele magazinului, sau mai bine spus cred că este fostul magazin Eva la felul în care arăta… Se afla un părculeț. Niște restaurante și clubulețe, pub-uri… Nimic dubios.
Văd că se îndreaptă către mine un tip îmbrăcat într-un palton negru și cu pălăria trasă pe ochi.
– De la firma de detectivi particulari?
– Da!
Răspund eu.
– Veniți după mine!
Și îl urmăresc pe acest tip până la o mașină neagră cu geamuri fumurii ce avea avariile aprinse. Îmi spune să mă urc în spate. Șoferul pleacă în trombă de acolo.
– Domnul detectiv Light? Numele meu este M.S.C. iar din motive de securitate vreau ca tot ceea ce vă voi spune acum să rămână confidențial!
– Ati apelat la cine trebuie!
Zic eu pentru a-mi face reclama și mai credibilă. Am presupus că domnul M.S.C. era o persoană destul de importantă și sus-pusă din moment ce-și permitea să meargă într-o masină de lux și avea șofer personal.
– Acum 14 ani, când eram la liceu am iubit foarte mult o fată! Numele ei este Smaranda Mihai. Aveți aici o poză cu mine și ea de acum 14 ani. Înainte să terminam liceul i-am promis că într-o zi o să mă căsătoresc cu ea, dar nu știu dacă m-a luat în serios. Ceea ce vreau eu să vă rog este să o găsiți pentru mine. Plătesc oricât aveți nevoie!
Auzind acestea m-am gândit să accept. Poate voi reuși în sfârșit să-mi cumpăr mașina de mult visată.
– Atunci nu mai este timp de pierdut, domnule M.S.C. Mă apuc imediat de treabă.
– O să ia legătura cu tine domnul Andrei. L-ai cunoscut puțin mai devreme.
Am aprobat și am coborât din masină. Nu știam însa în ce anume mă băgasem. Era al naibi de frig afară și-mi înghețase nasul și urechile. Aprind o țigară și mă îndrept spre cea mai apropiată gură de metrou. Din când în când ma uitam la poza pe care d-l M.S.C. mi-a dat-o! Aveam un nume și aveam o poză. Tot ce mai rămânea de făcut era să folosesc aceste doua indicii în favoarea mea!
O noua zi. Mă îndrept spre sediul firmei și observ o mașina dubioasă parcată în fața sediului. Unul din lucrurile pe care le-am învățat să le fac de când sunt detectiv este să observ lucruri, să fiu cât se poate de perspicace. Mă pregăteam să scot pistolul, dar în fața ușii îl vad pe tipul de ieri. Parcă Andrei zicea domnul M.S.C. că-l cheamă. Mă salută și-l poftesc în biroul meu.
– O cafea?
– Nu, multumesc! Nu am timp! Domnul M.S.C. mi-a spus să vă înmânez pentru început 5 000. Sper să vă ajungă! Apoi când mai aveți nevoie de ceva aveți aici cartea mea de vizită. Domnul M.S.C. este foarte ocupat, dar m-a însărcinat pe mine să mă ocup de toate formalitățile.
Wow… 5 000 de lei era mai mult decât mă așteptasem pentru început.
– Bine, Andrei! Multumesc! Voi începe imediat ce-mi voi termina cafeaua!
Continui eu, dar Andrei dispăruse lăsând în urma sa ușa care se închidea singură. Tare ciudat acest Andrei, la fel că și domnul M.S.C. .
Aveam 5 000 de lei, o poza și-un nume. Al dreacu de bun început. Nici măcar nu știam cu ce să încep. Am căutat mai intai pe internet numele fetei. Nu am găsit nimic. Apoi m-am gândit să caut la mânăstiri, biserici, dar cea mai buna idee a fost să caut la spitale sau la medici de familie. Undeva tot trebuia să figureze. Era imposibil să nu dau de ea.

Ziua 2:
Reîncep căutările cu telefoane la diferite spitale sau medici ce figurau în Pagini Aurii.
– Dacă asta nu va da rezultate, voi începe să dau telefoane la medici stomatologi. Sigur a avut cel puțin o carie sau o problema cu o măsea… da-o în colo de treaba. La medici veterinari n-are rost să sun, nu?
În gândul meu fluturau vorbele.
– Bună ziua, numele meu este Dementor și reprezint firma de detectivi particulari Lightning. Numărul de înregistrare al autorizației este S2GH900, autorizație care-mi permite să vă pun câteva întrebări. Caut o domnișoară (în gândul meu: sper ca mai e domnișoară, nu știu sigur) al cărui nume este Smaranda Mihai! Este înregistrată la dumneavoastră?
După sute de telefoane părea că am găsit ceva.
– Pai avem o anume Roxana Mihai Smaranda, dar e posibil să nu fie persoana pe care o căutați!
– Dar sunteți totuși amabilă să-mi dați adresa ei?
– A făcut ceva grav? A omorât pe cineva?
– Nu doamnă! Numai că răspunsul la întrebarea dumneavoastră este confidențial.
– Am înteles! Păi locuiește pe strada Aleea Plopului, numărul 14. Presupun că stă la curte, pentru că doar atât scrie. Nu are niciun număr de telefon dacă mi-ați fi cerut unul!
– Vă mulțumesc pentru timpul acordat, doamnă! O zi plăcută în continuare!
Aveam 5 000 de lei, o poza, un nume și-o adresă… Dar să fie oare atât de ușor?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *