Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante

Dependență

Iubesc tot ce înseamnă dependență, tot ce mă face să-mi pierd controlul și să ajung acolo unde puțini știu să mai ajungă. Să-mi urle porii de chin și de plăceri și extaz cu agonie amestecată cu un pic de boală psihică… Îmi place să mă sinucid. Suicidul este drogul meu preferat. Nu trag nimic înainte de a știi ce să iau să pot să ajung acolo unde trebuie. Voi mă faceți să mă ascund.
Nici măcar nopţile pierdute în șir, sănătatea pe care o pierd, banii toţi pe care-i câştig, și sunt destui, femeile cu care mă mint că sunt fericit nu pot inlocui ceea ce mă hrănea în trecut, trăiesc în trecut, mă întorc în trecut prin ceea ce trag, ceea ce consum. E de nedescrisă acea senzație în care îi aud numele rostit, fiece literă se zbate în gândul meu precum fumul de iarba sau viteza din vene, aaaah aș vrea să închin o zi cu numele ei rostit…
Sunt dependent sau obsedat de trecut, în ce să mă ascund dacă nu în fum sau prafuri, să-mi fugă ochii peste cap și pielea de găină să-mi facă atunci când o știu pe aproape, să mă înec în plânsete din care amețesc încet într-un amestec de miresme obsesive… Vreau să mă droghez cu ea, vreau să-i simt numele cum curge prin venele mele până îmi fug ochii până peste cap și mor. Vreau să-i fumez frumusețea și să mă amuz până leșin de obsesie și dependență.
Aș vrea să pot descrie senzația unui suicid, unui drog atât de puternic… Mai puternic decât numele ei. Aș vrea să fac o supradoză!
Îmi oprește circulația și-mi dă o briză înceată cu furnicături până în măduva oaselor… Simt uneori cum trupul vrea să evadeze din mine, tușesc puternic să scot orice mai poate ieși din mine, ochii vor să evadeze, plămânii sunt plezniți, saliva mi se face sânge, în suicid m-ascund când nu am numele sau trupul ei.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *