Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Criminalul cu inimă VII Ultima parte ( repost and edit )

[MEDIA=8]

N-a durat mult căci metroul se oprise chiar în staţia în care ea trebuia să coboare. Coborând, o urmăream cum mă cauta, era sigură că eu eram în metrou, m-a căutat vreo 10 minute în staţie. Eu, isteţ, m-am pitit bine, eram totuşi uimit că bărbatul misterios dispăruse. Un motiv să îmi calmez nervii, un pic poate.
Am urmărit-o până la intrarea în facultate. Eram ud de sudoare şi tremuram poate mai tare decât am tremurat până acum. Cum spuneam, deveneam dubios, motiv pentru care am atras atenția subit asupra mea la intrarea în facultate a bodyguarzilor care bineînţeles făcâdu-şi datoria m-au oprit.
– Băi baiatule? Înveţi aici?
Am tăcut. N-am răspuns nimic, am mers înainte şi am tăcut, cu pachetul de acasă în mână…
– Mă n-auzi? Cu tine vorbesc…
Pe cât striga după mine pe atât megeam mai repede, şi de-odată…
– Aaa tu erai? Nu te-am văzut şefule…scuză-mă!
Dubios, bodygoardul mă lasase în pace, de ce? Căcat! Toată viaţa am fost în zona crepusculară, de ce ar trebui să mă mir acum?
…Și-am urmărit-o până în facultate. Ea intrase în clădire iar eu am început s-aştept, aşteptare care mă dispera. Pe bărbatul misterios îl vedeam în cladire la etajul 4. Mă privea atent şi zâmbea macabru la cum soarele mă ardea, eu stând pe o băncută din faţa facultaţii. N-aveam armă, n-aveam nimic doar pachetul mamei, care mi l-a dat cum ieșisem din casă…
Treceau ore, şi nu ştiam ce şi cum să fac. Eram disperat. O iubeam atât de mult dar n-aveam încotro…
Era deja târziu, şi-ntunecat afară… O aşteptam. O vânam chiar. Eram o serie de vânaţi; eu pe ea şi bărbatul misterios pe mine. Si-o văd cum iese din clădire, iar eu imediat după ea. Nu mergea spre ieşire, ci din contră în spatele clădirii…De ce? Oricum nu conta, ştiam ce aveam de făcut şi trebuia să îmi stăpânesc emoţiile şi durerile de suflet. Dumnezeule!! Ce făceam?
Si se-ntoarce…
– Știam eu!
– Ce?
– De ce m-ai urmărit? Credeai că sunt cu altcineva?
– Aaaa nu iubita…
Si mă privea. Atent. Adânc…Mă simţea chiar.
– Ce-ai păţit iubitu? De ce eşti transpirat? De ce tremuri? Te-ai îmbolnăvit? Ce-i cu tine? Cu ce te ocupi?…Uite ce mi-a dat un bărbat în facultate; a spus că-i pentru tine.
Era un plic, un plic oarecare. Când l-am deschis bărbatul misterios îmi scrisese:
„Dacă nu respecţi planul, şi tu şi mă-ta crăpaţi!”
Și-atunci am lovit-o. Un pumn pe partea dreaptă a feţei, ce-o arunca pe jos spre tomberoane…
– Iubitule ce-am făcut?
– N-am de ales… Nu am… Nu am, întelege!
Urlând spre ea şi lovind-o, plângeam în hohote la fiece loviură pe care-o dădeam. Nemilos. Fără gândire. Parcă mă loveam pe mine aşa de rău simţeam durerea. Imaginile care mă bântuiau până s-o lovesc se adevereau. O loveam nemilos, dar nu îndeajuns de tare încât s-o omor. Ea urla şi se zbătea neştiind că-i fără rost…
– Taaaci!
Țipam plângând la ea…
– Taaaci!
Bărbatul misterios mă privea, satisfăcut în orice mod cu putinţă. Văzând că n-o pot omorâ, îmi aruncă un cuţit cu picioru…
– Ce vrei să fac?
– Să respecţi planul…oferta!
Și-am luat cuţitul în mana, ridicândul în lacrimi…
– Iubitule ce faci? Ce-i cu tine?
Urla ultimile vorbe ale disperării sale.
– Să şti că te-am iubit mereu şi tot ce am făcut, am făcut pentru tine…
– Nu… Nuuuu…
Și-am început s-o-njunghii. Urlam amândoi la fiece lovitură de cuţit care-o aplicam, nemilos. Sângele ţâşnea în toate direcţiile, şi pe cât se întindea pătura de sânge pe asfalt pe atât tare îmi plesneau toate venele. Vocea i se supţiase. Nu mai avea putere; îi vedeam toate organele şi inima cum îi pompau ce-a mai rămas din ea. O înjunghiam cu-atâta ură, cu atâta mânie, cu atâta forţă încât mă speriam singur. Sângele îmi curgea pe faţă pe lângă lacrimile ce le vărsam pentru pierderea sinelui. Nu mai aveam raţiune. O priveam nepuntincios cum se zbătea fără vlagă. Ciopârţită la piept şi gât. Plină de sânge, întinsă pe jos, tremurând, stiind c-acela-i e sfârăşitul. Crud.
Privind în spate, bărbatul misterios râdea isteric aplaudând…
– Felicitari criminalule, mă-ta ar fi mândră de tine…
Atunci m-am îndreptat spre el, cu lama în mână, plin de sângele iubitei şi sudoarea emoţiilor, plângând, tremurând şi respirând cu greu, şi-ntro clipa în care raţiunea nu a mai existat deloc mi-am înfipt cuţitul cu care mi-am injunghiat iubita în partea dreaptă a capului. Durerea nu mai era deloc. Îngenunghiasem tremurând parcă din ce în ce mai tare. Sângele taşnea parcă era o teavă spartă a ghivetei mamei, şi cu ultimele puteri i-am spus:
– Eşti mulţumit? Sunt doar un criminal cu inima…
Și-am picat fără suflare, lângă iubita mea ucisă cu minute-n urmă. Nu mai simţeam decât cuţitul înfipt parcă din ce în ce mai adânc în capul ce-mi răsuna puternic râsul bărbatului misterios, vorbele iubitei mele până să iasă din casă, vorbele mamei… Și totul cum se-ntuneca…
Sunt doar un criminal cu inima…

Sfarsit!

4 comentarii

  • stoik alecs

    deci….fratele meu, sau surioara…ESTI BOLNAV/A!! Ador chestia asta..si te rog…din suflet..daca mai ai asa ceva..da-mi sa mai citesc..pur si simplu…plangeam de emotie la sfarsitul povestii….Felicitari..pfff…nota 10…

  • devoratoarea de vise

    neaaah, slabutz de tot….ai putea sa faci chestia asta mai reala…ai putea sa scrii despre ceva mai real….sa omori e simplu, mai greu e cum ascunzi crima…plus ca in povestioara ta puteai evita sa o omori pe iubita.puteai chiar sa-l omori pe nenea care te urmarea…puteai sa faci sa fie suspansul si mai mare dar tu nu….din povestioara asta nu denota altceva decat ca „tu” eshti un fraier flamand care ar face orice pt bani….shi mai ales se bat 2 chestii cap in cap, daca o iubeai pe tipa in niciun caz nu o omorai…mai degraba se omora el…sau puteau la fel de bine sa fuga….daca ar fi un film cu sigurantza ar fi unul cu buget redus….no offence

  • beniamin

    @devoratoarea de vise – vezi tu, daca ai fi fost atenta la toata povestea ai fi aflat de fapt ca pentru el „a omora” devenise o obsesie psihica, una la mana , a doua el se simtea amenintat de individul ce-l platea , si a treia , poate fi orice film vrei tu, buget redus ori nu, macar sa fie ;) no offence

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *