Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Criminalul cu inimă V ( repost and edit )

…ciudat era că numeni nu mă bănuia de absolut nimic şi nimeni nu îl căuta pe cel ce omoră să poată trăi, şi ăsta era un gând liniştitor.
– Alo, da!
– Salut…
Era bărbatul misterios la telefon. Oare ce-o fi vrând acum? Vreun alt client cumva? Vreo altă durere, sau piatră pe spate, aveam deja conştiinţa încărcată cu tot felul de căcaturi, iar acum că am şi omorât pe bani nu mai găseam scăpare.
– Spuneţi…
– Te-am sunat să îţi dau oferta vieţii tale, şi anume un client care vrea să rezolvi o treabă cu o pustoaică…
– Dar…
– Niciun “dar”…bă bulangiule, ai intrat în căcatul ăsta acum, şi nu mai ieşi aşa că ascultă bine, după cum îţi ziceam, oferta vieţii tale, clientul oferă până-ntr-un milion pentru pustoaica asta.
Speriat din vorbele răstite am acceptat, eram obişnuit deja cu faptul că omoram pe bani şi nu mai aveam conştiinţa…
– Da-ţi-mi detalii.
– E simplu, ea stă cu tine!
– Ce!?
In clipa aceea am scăpat telefonul din mână, eram…şocat e puţin spus … mă făcusem legumă, tremuram tot, şi lăcrimam de parcă toată încăperea era cu ceapă proaspăt tăiată. Cum se putea asa ceva? Cum se putea ca eu să ajung să-mi omor prietena pentru bani, bani cu care o întreţineam pe ea, îi plăteam studiile şi toate căcaturile vieţii, iar eu ajung s-o omor. Cine o vrea moartă, cine? Întrebări la care nu-mi găseam răspunsul.
Am cugetat o săptămână-ntreagă, mă bâtuia gândul că aș fi fost înstare şi imagini în care ea sângerea preconcepute-n gând mă străfulgerau din când în când şi mă speriau într-un ultim hal de neînchipuit. Să fug nu puteam, bărbatul misterios avea grijă ca eu să fiu monitorizat şi să nu îi scap din priviri, aveam bani dar la ce folos, eram obligat să o omor, dacă nu, muream eu, aşa că am aşteptat până în ultima zi al deadline-ului pe care bărbatul misterios mi l-a impus ca eu să mă pregătesc psihic.
Și-am început ziua, mama încă dormea iar eu încă de la ora 6 eram în baie. Timp de 3 ore îmi dădeam cu apă pe față, plângeam şi făceam rugăciuni de iertare. Tremuram încă. Nu vroiam să îşi dea seama de ceva, niciuna din ele, nici mama şi nici iubita. Plângem şi se auzea, nu mă puteam abţine, eram distrus psihic.
Se facuse 8. În mod normal programul meu la lucru începea în jurul orei 9, aşa că la ora 8, 8 jumate’ trebuia să plec. Când dau să ies din baie, ele treze amandouă. Am crezut că mor, că m-am dat de gol, că probabil au auzit ce am aberat de unul singur în baie.
– Dragule, pachetul îl ai pe masă.
Mama senină, iar eu uimit.
– Dă-te mă grasule, lasă-mă să intru.
Evident vroia să intre în baie… Aveam ochi-n lacrimi, le iubeam pe amândouă în aceeaşi măsură şi munceam doar pentru ele…

Va urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *