Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Criminalul cu inimă III ( repost and edit )

Da. Într-adevăr femeia nu bănuia nimic, m-a poftit în casă cu gânduri curioase legate de scopul vizitei.
– Ce-i cu tine? Ești transpirat tot.
Mă deconspiram. Și adevărul era că transpiram și tremuram în cel mai mare hal.
– N-am nimic, am impresia că e prea cald în apartamentul dumneavoastră. Puteți deschide geamul un pic, apoi vă zic scopul vizitei mele.
Acela a fost momentul critic din viața mea; aveam scuza perfectă pentru a lovi-o. Ea s-a întors, eu am scos cuțitul și cu ochii închiși am lovit-o… Țipetele disperate ale femeii îmi penetrau timpanele, nu mai eram conștient, sângele țâșnea din rănile prospate pe care le cream la fiecare lovitură de cutit; pereții albi ai sufrageriei erau parcă zugrăviți din nou, foc era în fața ochilor căci ura și disperarea m-au adus la decizia critică. Ea se zbătea zadarnic iar eu îmi tăiam rațiunea o dată cu loviturile aplicate. Nu mă mai opream, mă simțeam eliberat de probleme odată cu viața inocenta a femeii, treceau ușor gânduri macabre din viata mea… Cum tatăl meu era împușcat în piept de polițiștii neglijenți în fața ochilor mei când eram mic, criza pe care mama a avut-o când l-a vazut și a intrat în comă, apoi s-a îmbolnăvit și așa a rămas 20 de ani de zile; cum trăisem cu ea pe străzi 10 ani și cât de disperat am ajuns în datorii. Îmi tăiam toate motivele de trăi…
Mă calmasem într-un final, oboseala își spunea cuvântul, femeia la fel, răsufla un pic și scotea cuvinte neînțelese. Mă întreba disperata fără puteri, plină de sânge pe gresia rece a amantului ei, în soaptă dar conștientă.
– De ce băiete?
Am scăpat cuțitul și-am fugit acașă cu doua etaje mai sus, unde mama încă mai dormea iar prietena mea era la facultate, aveam noroc, puteam să mă schimb de haine fără ca cineva să observe. Sub pat cu ele…
M-am băgat și eu în pat și încă tremuram, sirenele se auzeau în Bucureștiul veșnic treaz. Tremuram, eram rece, mă luptam cu rațiunea și sinea mea, mă omoram pe mine însămi …
Din ziua aceea nu am mai închis un ochi…

Va urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *