Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Criminalul cu inimă II ( repost and edit )

Din clipa aceea am așteptat nerăbdator un semn din partea lui. Dar cum să mă anunțe? Telefon n-aveam, el nu știa unde stau, ce naiba? Mă păcălea… Am plecat cu gândul că eram prea obosit încât vedeam fantasme.
În noaptea aceea n-am dormit deloc, am stat și am gândit la misteriosul om când deodata sub tocul ușii in miez de noapte un plic apăru și 3 pumni în ușă se-auzi. Cine-o fi fost la ora asta târzie? …dar renunțasem la ideea de a căuta pesoana și am decis să citesc ce am pimit; deschid plicul în liniște ca mama sau prietena mea să nu-mi simtă lipsa din camera, și văd o foaie cu un scris de mână ce l-avea tata acum 10 ani, bani și-o fotografie cu o femeie de vreo 40 de ani… “N-am uitat stai liniștit. Primul tău client îți oferă 9.000 de euro să o rezolvi pe cea din poza. Cristina Ilie; e cumnati-sa. Locuiește pe strada Dragostei nr 24, la curte, datale clientului nu-ți sunt de folos, ne vom auzi curând”. În timp ce studiam hârtia mă cutremuram efectiv, eu aveam banii în mână, numele victimei și ordinul de execuție, teoretic eram un criminal și nici macar nu m-am gândit la consecințe doar sărăcia mă împingea la gesturi disperate…
M-am culcat, spre uimirea mea, foarte liniștit, nu-mi făceam probleme dacă o voi găsi sau nu pe acea femeie pe care bărbatul misterios mi-a oferit-o victima.
În ziua urmatoare am plecat pe nesimțite de acasa, s-o caut. Să-i găsesc lăcașul, dar nu aveam niciun indiciu. Ce să fac? Unde s-o caut? Cărțile de telefoane nu-mi ofereau nimic, iar la adresa primită locuia cu totul altcineva, ideea mi-a venit când mi-am amintit de un fost coleg de liceu care acum e polițist și bineînteles cunoștea o bază de date a populatiei orașului unde cu stupoare aflu că-mi era vecină.
Incredibil! Toți muschii-mi erau încordați, nu credeam ca voi ajunge la un asemenea prag nelimitat al psihicului uman ori eu eram prea nebun încât să-i dau în cap cuiva pe bani ori iar îmi imaginam iadul ce urma să se-ntâmple; dacă n-o loveam practic viața mea se termina, indiferent ce decizie luam mă înfundam treptat, aveam urmări, lamă cu 2 tăișuri așa că am ales să-i iau viața de-atunci pentru mine nu a mai existat un Dumnezeu. Aveam banii într-o mână și cutitul meu de acasă în cealaltă, hotărât s-o distrug cu atâta ură și nepăsare în care sincer mă simțeam liber deși decizia era mai crudă în realitate. Mă îndreptam inconștient spre ușa ei ce se afla cu 2 etaje mai jos unde, se pare ca locuia, cândva, de mult, cu unul din amanții ei care murise cu un an în urmă. I-am bătut la ușă. O ușă de lemn vechi de un maro deschis cu o clanță ce părea ca nu mai ține.
-Sarut-mâna!
Inima-mi bătea mai tare ca-unui iepure înainte de taiere…
-Buna măi!
Un simplu răspuns salutului meu mi-l dăduse femeia dintr-un senin si-o inocenta; am crezut că cedez psihic, trebuia să inventez ceva s-o pot ademeni spre sfârșit. Mă uram, transpiram întruna, picioarele-mi tremurau iar varful cutitului îmi înțepa spatele unde îl pitisem pe sub cămașă ca nu cumva să bănuiască ceva. Aveam ceva sigur, știam că nu bănuia nimic…

Va urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *