Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Cine eşti?

Dăi play apoi citeşte!

Nici după atâta timp nu te cunosc. Nici după ce te întreb, şi te exploatez tot înca nu ştiu nimic, şi mă doare. Ai o lume numai a ta, şi spui că vrei să o împarţi. Eu nu sunt în lumea ta bolnavă, eu nu sunt în lumea ta nebună şi obsedată de trecut şi decepţii. Eu nu sunt o decepţie!
Când te-am cunoscut erai ca oricare altul, ca orice fel de altă poveste începeam şi noi, cu aceleaşi vorbe, aceleaşi tehnici si scheme de agăţat aveai. Eşti un început comun! Eu pe de altă parte sunt o femeie, copilule.
Totul se învârtea în jurul meu aşa cum îmi doream, tu erai doar o altă faţă a iubirii de care acum îmi doresc să nu fiu dependentă. O lume cruda dar dulce. O iubire dureros de mare, şi obsesiv de impunătoare… Simţeam că jubilez sărutâdu-te… Eram ca o fătucă naivă ce-ţi credeam în vorbe şi capcane verbale doar să îţi cedez mai mult iar tu sa domini fiecare părticică din fiinţa mea. Doream să mă domini cum ştiai numai tu. Cum ştiam numai noi. Deşi-ţi puneam atâtea întrebări, eu nu te cunoşteam nici cu răspunsuri date iar eu cedam chiar la întrebările mele.
Eşti tânăr, mai tânăr ca mine dar ai iubit mai mult decât oricare altul. Cuvintele tale mă ispiteau mereu să te sărut deşi nu te doream, vroiam doar să dispar să nu fiu dependentă de tine,cum tu eşti de prezenţa mea acum. Mi-e teama de ceea ce am ajuns, mi-e teama… Nu mă recunosc, deşi aceeaşi sunt iar iubirea ta mă rătăcea în mine, în sufletul meu, că nu ştiam ce să mai cred de noi, de lume, de mine… Şi mă iubeai. Tânăr cum erai ştiai cum să mă devorezi din vorbe să mă faci să te sarut, iar tu să pui stăpânire pe mine cu palmele tale fine ca de pianist şi buzele cărnoase, pofteam la ele doar privindu-te. Îmi iubeai buzele rujate şi parfumul dulce, erai îndrăgostit deşi negai, cădeam împreună în capcana ta. Mereu mă cucereai în diferite căi, cu alte cuvinte cu alte atingeri şi mă iubeai la fel, mă sărutai cu lacrimi în ochi atât cât să nu le vad şi mă simţeai în palmele tale. Simţeam cum îţi bătea inima când mă sărutai, mă doreai de fiecare dată parcă tot mai tare iar eu mă ofeream ţie şi nu vroiam… Sau mint.
Jubilam de-a dreptul la fiece atingere ale buzelor tale. Pe gât, pe sâni… Îmi iubeai sânii, simţeam cum îmi măsurai cupele în palmele tale, îi sărutai apoi stăteai la pieptul meu ca un prunc. Vroiai să te iubesc. Vroiai să mă pierd cu tine-n lumea ta neagră şi totuşi luminată. De ce nu poţi fi un bărbat? De ce nu poţi să fii altfel decât un refugiat dintr-o lume murdară?
Îţi jur că n-am simţit adrenalina mai intens de atât, în toată viaţa mea, în toată fiinţa mea, să plâng când îţi sărut buzele cărnoase şi dulci, să mă pierd în ochii tai negrii cu tine…Împreună. M-ai învăţat atât de multe, m-ai învăţat cum să-ţi cedez, cum să mă devorezi şi cum să mă ţii într-un fir de aţă. Eşti lângă mine şi totuşi eşti departe, şi de-aş ceda de-atâtea ori, la fel de multe ori m-aş sinucide.
Am învăţat să trăiesc cu nebunia, şi dorinţa ta, să-ţi simt ura şi să te-ascult mereu când suferi şi când scrii.
Deseori te vreau dur, cum eşti când te enervez, să mă trânteşti de perete ţinându-mă de închieturile mâinilor mele mici pe care le săruti mereu când adorm… Să-mi sorbi parfumul de pe gat în jos aşa cum o faci când ma veghezi dormind, şi-apoi să-mi rupi hainele să mă cuprinzi toata sub aripile tale de pui rătăcit… De multe ori aşteptam s-adormi ca eu să fiu una cu inima ta, să stau la pieptul tău şi să ascult cum respiri greu, s-aud cum îţi bate inima tare, cum tresari din coşmaruri în care speri că te trezeşti lângă mine. De multe ori îmi doresc să mor iubindu-mă cu tine…
Mă depăşea viteza cu care mă citeai câteodată. Mă depăşea viteza cu care te băgai în viaţa mea, şi ştiai tot… Mie teama şi-acum că nu mă pot ascunde de tine, dar ştiu că numai tu eşti acolo atunci când nu e altul să-mi simtă fiecare vibraţie din corp şi fiecare lacrima pe care-o vărs să mi-o sărute precum buzele tale-o făcea.
Au încercat şi alţii să fie ca tine, să obţină tot ce vor din simple cuvinte, să mă ducă departe deşi nu plecam nicăieri, dar nu erai tu şi nu fugeam noi. Sunt chinuită, chiar şi obosită. Mă chinuie fiecare gând c-ai fost în viaţa mea şi nu te pot şterge, tu ai premeditat tot. Eşti un străin nebun iar eu m-am oferit toată…Proasta de mine… Cine eşti? Cine eşti?

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *